Vise adesea scufundate în mări
Mereu idealuri adânc înecate.
Gânduri, speranțe şi alinări
Vise în ape tulburi scufundate.
Dorințe pure, dulce adevăr
Idealuri firave, neîmplinite.
Suflete calde, purtate de nufăr
Adevăruri crude, frumos împletite.
Frumos univers pictat cu-acuarele
Culori pale, șterse, fără-nțeles.
Vieți firave, câmp cu viorele,
Așteptând mereu să fie cules.
Simple adevăruri despre univers
Legate de tine, de mine, de toți.
Făcând totul parcă într-un singur sens
Părem neființe, aproape roboți.
O viata fara repere ne transforma intr-adevar, in niste roboti care vin de nicaieri si merg spre niciunde.Traiul doar la nivelul epidermei, al simturilor, cu rădacinile tăiate, așa cum își doresc unii pentru poporul român,este asemanator animalelor, ba chiar mai jos câteodată.Avem obligatia să tindem spre virtute, să nu ne multumim cu mediocritatea, să fim mereu mai exigenti ,să evităm să ne vindem pentru 30 de arginti, să fim treji ,în sensul trezviei duhovnicesti, ca in pilda celor zece fecioare, pentru că nu vom avea cum să ne scuzăm pentru că am știut.
Frumos mesaj, domnule profesor! Mai aşteptăm comentarii!