Absolvenți LIIS în Danemarca

A studia în străinătate este un vis pe care tot mai mulți dintre noi reușesc să-l concretizeze. Astăzi, deși nu este extraordinar de simplu, mersul la facultate în afară este fezabil, iar avantajele acestui demers sunt multiple și apar pe toate planurile. Fie că îți dorești să crești din punct de vedere personal sau să ai acces la oportunități clar extinse în plan profesional, studenția în afară este o experiență care aduce schimbări mari pentru un tânăr, de cele mai multe ori pozitive.

Danemarca este o destinație celebră și foarte căutată de elevii cu astfel de planuri, principalul său atu fiind lipsa taxei de studii. Mulți tineri o pun pe listă alături de Anglia și Scoția, țări care au fie taxe mari de școlarizare, fie costuri de trai foarte ridicate. Am vorbit cu câțiva elevi ai liceului nostru care urmează în prezent  sau au absolvit cursurile facultăților din Danemarca și îi vom lăsa pe ei să dea mai multe detalii.

Reporter JS: Spune-ne câte ceva despre tine. Când ai terminat LIIS și în ce moment te-ai decis că Danemarca e destinația potrivită pentru tine?

Vlad Gîdea: Am terminat LIIS în 2010 şi m-am hotărât cu un an înainte să fac o facultate în străinătate. Am realizat că nu pot să fac prea multe acasă şi nu vroiam să ajung să depind de educaţia din România. Ştiam că va fi greu, dar când eşti tînăr crezi că poţi lua lumea cu pieptul înainte. Danemarca m-a atras pentru că este o capitală a designului, şi urmă să studiez în domeniu. Şi faptul că facultăţile sunt gratuite m-a influenţat, bineînţeles. În UK studenţii noştri scot bani frumoşi din buzunar pentru studii. Profesorii au aflat doar când ameninţau cu bacul, unii m-au ajutat şi chiar influenţat. Alţii nu, dar au alimentat dorinţa să plec, aşa că ar trebui să le mulţumesc şi lor. Doamna Țibu m-a ajutat să găsesc nu doar ceva care să îmi placă, dar şi ceva la care să fiu bun. M-a ajutat enorm. Tot ce voi face în viaţă va fi datorită ei şi sper că multe generaţii să beneficieze de acelaşi ajutor.

Vlad Gâdea, absolvent 2010

Răzvan Ursachi :  Am terminat LIIS acum 3 ani şi consider că experienţa liceului a fost una reuşită pentru mine şi că am avut realizări bune. Cel mai important pentru mine a fost că am fost membru în Joc Secund şi am avut o colaborare foarte bună cu colegii şi cu profesorii. Am organizat activităţi, m-am implicat în viaţa liceului şi am adus şi câteva premii, aş putea zice. Foarte importantă a fost şi participarea în cadrul unui proiect în Karlsruhe, Germania împreună cu alţi 14 colegi şi cu doamna profesor Ţibu. Atunci m-am deschis către o nouă lume, o lume a oportunităţilor, pe care am încercat şi încerc s-o trăiesc la maxim. Participarea activă în ambele activităţi m-a ajutat să mă deschid şi să caut soluţii benefice pentru viitorul meu. Aşa a început şi ideea aplicării în străinătate, iar Danemarca mi-a oferit multe avantaje: şcolarizare gratuită, studii în limba engleză, posibilitatea unei burse de studiu şi un program apropiat de nevoile mele.

Vlăduţ Scutaru : În prezent studiez Marketing și Management  în al doilea semestru al primului an la Copenhagen Business Academy. Am absolvit LIIS în 2013, dar decizia de a pleca în Danemarca era luată deja demult. Am avut ocazia de a fi informat despre cum se desfășoară studiile în străinătate încă din clasa a IX-a, mulțumită faptului că am avut norocul de a locui sub același acoperiș cu 3 băieți de clasa a XII-a. Ar suna ca și cel mai mare ghinion pentru un boboc, dar s-a dovedit a fi contrariul. Am  reușit astfel să cunosc perspective diferite despre alegerile de după terminarea liceului și din acel moment am avut timp să meditez la asta.

Reporter JS: Ai ajuns acolo prin intermediul vreunei agenții sau ai făcut toate demersurile de unul singur?

Vlad Gîdea : Am ajuns prin intermediul celor de la Edmundo. Din păcate nu am fost informat corespunzător despre tipul programului şi am ajuns la o facultate slabă. Multe organizaţii te vor ajuta doar pentru a primi bani de la guvernul danez. Vor promite multe dar câinii nu umblă cu covrigi în coadă. Sfătuiesc pe toţi care vor să plece să vorbească cu studenţii de aici înainte pentru a afla adevărul. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar cred că fiecare ar trebui să aibă mai multe surse de informare când e vorba de o decizie care îţi va influenţa restul vieţii. Nu?

Răzvan Ursachi: Am studiat foarte bine oportunităţile de a studia într-o altă ţară. La început, am verificat fiecare loc în Europa şi ce mi-ar putea oferi el. Am avut şi vise, să aplic în locuri mult mai greu accesibile ca alte continente sau şcoli de un înalt nivel din Europa sau să aplic la programe pe care le visam în copilărie. Atunci au intervenit profesorii, părinţii, dar şi consilierii unei agenţii, despre care pot să zic că m-au ajutat intens. Aceste agenţii sunt foarte utile şi te ajută cu adevărat în găsirea programului util pentru ţine. Am comunicat cu majoritatea agenţiilor de acest tip din România, am avut şi noroc de un consilier bine pregătit. Nu aş vrea să fiu rău, dar recomand ca elevii care vor să aplice în străinătate să mai ceară şi o altă părere decât cea a agenţiei întrucât unii consilieri sunt şi agenţi de marketing şi promovează unele şcoli mai slabe decât ar trebui. E obligatoriu că elevul să se documenteze foarte bine despre şcoala la care aplică de pe site-ul oficial, forumuri internaţionale şi de la studenţi care studiază acolo.

Răzvan Ursachi, absolvent 2011

Vlăduţ Scutaru : În Danemarca am ajuns cu ajutorul celor de la Edmundo. În momentul în care m-am înregistrat la ei mi s-a delegat un consilier personal care m-a îndrumat și m-a ajutat să îmi întocmesc dosarul cu care am aplicat la facultate.

Reporter JS: Ţi s-a părut greu procesul în sine, cu tot ceea ce presupune întocmirea unui dosar de înscriere  care să ofere şanse sigure de reuşită?

Vlad Gîdea : Iniţial, procesul mi s-a părut greu pentru că nu ştiam mai nimic. Acum, când privesc de aici situaţia, cred că este mai uşor decât pare. În afară de legalizări şi hârtii, formularul este uşor de completat, ba chiar procesul s-a mutat online în întregime. În legătură cu dosarul pe care îl întocmeşte fiecare pot spune că profesorii apreciază mult elevii care au experienţă în domenii diferite.

Răzvan Ursachi: Întocmirea dosarului a fost cel mai uşor pas. Scrisoarea de motivaţie sau eseul personal trebuie bine gândit şi realizat cu sfaturi de la profesori şi alte persoane mature. Pregătirea unui eseu bun la acel moment, va fi de folos pentru întreg programul şi pentru viitoarele aplicaţii, care vor deveni din ce în ce mai avansate. Examenul la engleză a fost şi el foarte important şi a reprezentat un criteriu crucial pentru a fi acceptat. Bacul a fost examenul de maturitate şi pentru mine a fost foarte important cum am abordat timpul dinainte şi din timpul examenului pentru că se creează o presiune puternică.

Vlăduţ Scutaru : Procesul în sine nu e foarte complicat. Profesorii au fost chiar bucuroși să mă ajute cu scrisorile de recomandare, iar eseul personal a fost și el gata între timp. Bac-ul și examenul de limba engleză au fost testele de care îmi era frică, însă am aflat mai apoi că sună mult mai înfricoșător decât sunt cu adevărat.

Vlăduţ Scutaru, absolvent 2013

Reporter JS: Cum ți s-a părut tranziția liceu-facultate?

Vlad Gîdea : Am avut mulţi prieteni studenţi în Iaşi şi aveam o anumită viziune despre facultate. Seminarii şi laboratoare, absenţe plătite, zacuscă şi pachet de acasă, chefuiala şi restanţe. Aici vei lucra şi vei învăţa, vei avea mai multe responsabilităţi dar şi recompense mai mari. Tranziţia a fost bruscă şi şocul cultural te izbeşte în primele 6 luni. Nu e greu să înţelegi cultura altor ţări, dar trebuie timp. Spun altor ţări pentru că mediul este 100% internaţional. Colegii vin din toată lumea şi tot timpul vei învăţa lucruri noi. Nivelul de dificultate nu este ridicat sau scăzut, diferă în funcție de ce studiezi. Dar profesorii sunt înţelegători şi te vor ajuta cu absolut orice vei avea nevoie. Sunt răbdători, nu au izbucniri nervoase şi sunt prietenii tăi. Tot ce înveţi este bazat pe practică, aşa că vei lucra mult în grupuri de studenţi.

Răzvan Ursachi: . La început a părut uşor. Programul a fost foarte încărcat, totuşi, dar subiectele erau apropiate de ce am făcut în liceu; mă refer la matematică şi informatică. Am avut şi cursuri care ne explicau ce înseamnă viaţa academică şi cum trebuie să abordăm cerinţele şi proiectele pe care le primim. Partea diferită a fost munca în echipă, fiind obligat să realizez proiecte împreună cu alţi 5-6 colegi.  Examenele sunt ori orale de 15-30 minute cu doi profesori, ori scrise în sala de examen, ori scrise de acasă cu o limită de timp. Eu am 3 cursuri cu examene aferente pe semestru plus un examen de proiect. Proiectul e foarte important şi pentru a fi complet trebuie să realizez împreună cu echipa o cercetare folosind surse cât mai academice şi cât mai credibile, pe urma căreia să sintetizez un design pe care să-l implementez într-un prototip. Acesta trebuie apoi experimentat de oameni şi discutat ca şi cum ar putea reprezenta un produs real în viitor. Totul este foarte practic şi am învăţat să-mi organizez timpul, să iau decizii şi să lucrez într-o echipă unde fiecare are atribuţia lui. Notele sunt mult mai ciudate decât în România. Un examen luat înseamnă notă 2 – la limita, 4 – bun, 7 – peste medie, 10 – foarte bun, 12 – excelent. Când pici, iei ori 0 – slab, -2 – eronat, -3 – copiat. Nu există note între şi stadardele sunt foarte ridicate pentru a obţine nota 12. Nivelul de dificultate la început a fost facil, dar profesorii consideră foarte mult implicarea mea la curs sau în proiect. Notele cele mai mici le-am luat pentru că nu am fost implicat îndeajuns. De asemenea, neimplicarea devine o povară în semestrele următoare, atunci când nivelul e din ce în ce mai ridicat şi ajungi să fii în mare dificultate.

Vlăduţ Scutaru : Elevii români care pleacă să studieze în afară ajung acolo cu un pachet uriaș de cunoștințe. Mi-am dat seama de asta atunci când am văzut că și profesorii folosesc scurtături, aplicații pentru a ajunge la un rezultat și nu pierd timp folosind zeci de formule și calcule. Din punctul acesta de vedere mi-a fost ușor să încep să mă folosesc de anumite unelte și să sar direct la partea importantă a problemei. Sistemul de notare diferit nu este ceva ce să îmi fi pus probleme, dar încă mi se pare amuzant faptul că pot lua un 12.

Reporter JS: Ce așteptări aveai de la țara gazdă și câte dintre ele ți s-au adeverit?

Vlad Gîdea : Mă aşteptam la mai mulţi vikingi. Glumesc, ştiam că va fi asemănător cu Germania, o ţară de oameni determinaţi care reuşesc să ducă o viaţă fără prea multe griji. Aşa este, încet începi să vezi altfel lucrurile la rândul tău şi te schimbi. Preţurile sunt mari, fără un job part time e greu să trăieşti. Dar dacă privim situaţia obiectiv, salariul este de 10 ori mai mare decât acasă şi preţul alimentelor este dublu. Eu consider că Danemarca e ieftină când văd ce îmi oferă. Cel mai important este să poţi găsi un job part time. Statul acum oferă tuturor studenţilor care lucrează cel puţin 10 ore pe săptămâna o alocaţie de 800 euro.

Răzvan Ursachi: Mă aşteptam de la Danemarca la o calitate a vieţii mult diferită faţă de România, la o atmosfera rece, scandinavă şi la oameni bine educaţi. Calitatea vieţii este într-adevăr foarte ridicată şi constituie o problemă la început când ajungi aici şi compari totul cu ţara ta. Costurile de trai sunt foarte mari, ai o mobilitate foarte mică la început pentru că eşti limitat de bani, mănânci mai puţin, mai prost şi e foarte posibil să devii stresat. Norocul este că sunt mulţi studenţi români aici şi majoritatea ne ajutăm unul pe altul până ne punem pe picioare. Mâncarea e foarte proastă, alimentele sunt de slabă calitate, nu prea sunt gustoase şi destul de scumpe. Nu au o bucătărie foarte dezvoltată, aşa că mă întâlnesc de multe ori cu preparate italiene, mexicane, americane sau asiatice. Un nivel de alimentaţie ca în România este foarte greu de atins aici. Au câteva tradiţii similare cu ale noastre, au şi tradiţii diferite total, iar felul lor de a le sărbători este benefic pentru că le place foarte mult să se strângă, să socializeze, să iasă la aer liber sau să călătorească. Atunci când au o zi liberă, cu siguranţă nu se gândesc la muncă sau şcoală şi nu se stresează deloc. Pe de altă parte, tinerii sunt foarte liberi şi sunt un pic rebeli,  în sensul că petrec peste limită şi sunt dispuşi să se afişeze în situaţii jenante. Toată lumea vorbeşte engleză şi mi se adresează în engleză, chiar dacă îşi doresc să comunice cu tine în daneză. Limba lor e destul de dificilă din punct de vedere conversaţional pentru că una scriu şi alta zic. Vocalele se pronunţă în multe feluri diferite şi deseori un cuvânt de mai mult de 6 litere, de exemplu, este pronunţat pe jumătate. Înţeleg să citesc daneză şi chiar să scriu anumite lucruri de bază, dar rar înţeleg ce vorbesc ei şi mi-e frică să încerc să vorbesc eu. Danezii sunt deschişi cu tine la început, dar asta nu înseamnă că îţi sunt amici sau că o să te respecte în viitor. Este comun să nu te salute pe stradă deşi vă cunoaşteţi sau să nu te bage în seamă chiar dacă-i abordezi.

Vlăduţ Scutaru : Am plecat din România cu gândul că mă duc în țara cu cei mai fericiți oameni de pe planetă, iar când am ajuns am vrut să  verific dacă e chiar așa. Spre încântarea mea, totul e adevărat. Oamenii de aici chiar nu au motive să se plângă. Pentru un străin însă, intervin unele neplăceri: prețurile prea mari sau găsirea unui loc de muncă știind doar limba engleză sunt două dintre ele.

Reporter JS: A fost dificil să-ți găsești de lucru, să faci rost de bani și să înveți să te administrezi singur?

Vlad Gîdea : E mai greu până găseşti jobul, şi asta ţine de noroc de cele mai multe ori. Se angajează mulţi studenţi pentru că şi în cultura daneză după ce termini şcoala cam „părăseşti cuibul”. Spun că ţine de noroc în principal pentru că ştiu studenţi care au găsit în 4 luni un job, şi alţii în prima săptămâna. Norocul nu ţi-l faci singur în cazul asta, e o ecuaţie complexă în care contează mulţi factori pe care nu îi poţi controla. Poţi împărţi CV-uri, poţi întreba în stânga şi în dreapta, dar tot ai nevoie de ceva noroc.

Răzvan Ursachi: Nu e dificil să-ţi găseşti un job, chiar vine de la sine la un moment dat. Joburile legale sunt foarte bine plătite şi reuşeşti să te întreţii singur cu siguranţă. Mai ales că, dacă munceşti 42 de ore pe lună, poţi primi şi o bursă de studii. Eu am avut joburi şi mai grele şi mai uşoare, dar cel mai important a fost cum mi-am organizat timpul pentru că e foarte uşor să începi să-ţi petreci tot timpul la serviciu şi să neglijezi şcoala. Am avut noroc şi acum am un job de 2 ori pe zi care nu se interpune deloc cu şcoala. Răbdarea mea a dat roade în cazul jobului, iar acum pot să am o viaţă stabilă aici şi să nu mă mai stresez din punct de vedere financiar. Sunt sigur că oricine poate avea parte de acest noroc.

Vlăduţ Scutaru : Pentru început am avut mare nevoie de banii părinților pentru a trăi aici. A trebuit să învăț cum să îi administrez, însă am beneficiat de sfaturi despre cum să fac cumpărăturile și mai ales unde. Nu a fost ușor să găsesc un job în Copenhaga. Fiecare student venit aici vrea unul și pe bună dreptate: o dată ce lucrezi poți beneficia de SU, o sumă de bani pe care o primesc studenții danezi iar mai nou și studenții străini, membri ai UE.

Reporter JS: Au apărut momente înainte să pleci sau după în care ai vrut să renunți?

Vlad Gîdea : Niciodată. Dorul de casă e cu mine de dimineaţă, când mă trezesc, până mă duc la somn, dar sacrificiul trebuie făcut până la capăt dacă nu… e inutil. Nu am avut probleme financiare, lucrez de când am venit şi totuşi am timp destul pentru facultate. Nu uita că te vor defini momentele grele din viaţă, aşa că înfruntă-le şi învaţă din ele.

Răzvan Ursachi: Dacă-ţi doreşti acest lucru cu adevărat, nu pot apărea probleme înainte. Nu mi-a fost frică de această experienţă şi am fost optimist de la început. Am avut parte şi de vremuri grele aici şi mi-a fost şi dor de casă, dar am reuşit să trec încet peste probleme şi per total a fost foarte bine până acum. Totuşi, obişnuiesc să vin acasă de 3-4 ori pe an pentru că am nevoie de recreare împreună cu prietenii mei, cu limba mea maternă şi cu familia.

Vlăduţ Scutaru : Abia după ce am fost acceptat am realizat ce se întâmplă de fapt. Resursele financiare nu ar fi fost o problemă, însă începeam să mă îndoiesc de alte lucruri. A fost nevoie de câteva săptămâni de stres în timp ce aplicam și la facultăți din România pentru a realiza că am primit o șansă spre ceva mai bun de fapt și nu spre o pedeapsă. Dorul de casă și de oamenii de acasă e și el o problemă, dar o dată ajuns aici nu aveam de gând să renunț.

Reporter JS: Ce intenții ai în continuare? Prevezi o întoarcere în țară?

Vlad Gîdea : Am terminat prima facultate, voi mai face una, şi probabil următorii 10 ani tot pe aici voi fi. Acasă ne-am întoarce cu toţii de peste tot şi poate o vom face când e momentul potrivit. Pentru cariera mea, Copenhaga este un loc excelent, nu îmi doresc să locuiesc în altă parte momentan. Îmi este dor de casă, dar îl potolesc cu vizite regulate.

Răzvan Ursachi: Cel mai mare avantaj aici este că ţi se deschide lumea în totalitate. Dacă în România, am avut câteva oportunităţi, aici am nenumărate. Există o deschidere foarte mare pentru viitor, fie reuşeşti să-ţi deschizi un start-up, fie continui la un master, fie îţi găseşti un job sau încerci experienţe sociale. Fiecare are dificultatea ei, dar dacă te implici, orice este posibil. Eu momentan am aplicat în Franţa şi în Suedia la Master şi aştept răspunsul de la universitatea respectivă. Facultatea la care aplic mă va direcţiona spre deschiderea unui start-up pe domeniul meu cu finanţare de la Uniunea Europeană. Atât aici cât şi la Master, programul meu este despre design-ul interacţiunii dintre om şi calculator şi mie îmi place foarte mult să lucrez pe rezolvarea de probleme sociale şi educaţionale prin intermediul calculatorului. Îmi doresc foarte mult să mă întorc în România după Master şi să lucrez pe acest domeniu în realizarea de proiecte benefice societăţii noastre. Cred că România are un potenţial ridicat, iar noi tinerii ar trebui să ne implicăm pentru a dezvoltă societatea. Pe de altă parte, nu aş reveni la educaţia din România sau să lucrez la companii fără viziune şi obiectiv constructiv.

Vlăduţ Scutaru : La început eram decis că nu voi sta nicio secundă mai mult decât e nevoie în Danemarca. O dată cu trecerea timpului și cu mai buna acomodare încep să îmi schimb părerea însă.  Nu sunt decis nici pe departe, dar viitorul arată destul de bine și în afară… din păcate.

Reporter JS: Ai vreun sfat pentru cei care își doresc să învețe în străinătate, în Danemarca sau nu numai?

Vlad Gîdea : Un sfat pentru cei care vor să studieze în străinătate ar fi să se intereseze bine ce opţiuni au. Dar nu e un sfat, e o îndatorire. Cred că mai mulţi studenţi ar trebui să plece la studii în străinătate. Este din ce în ce mai uşor şi trăim într-o lume cu porţile deschise. Trebuie să avem experienţe noi şi să învăţăm pentru a schimba ceva acasă. Cu aceeaşi mentalitate vom continua să ne furăm singuri căciula şi o vom duce din ce în ce mai rău.

Răzvan Ursachi: În primul rând, începând din România  învăţaţi să va implicaţi, colaboraţi cu cei din jurul vostru, fiţi deschişi spre oportunităţi. Apoi, exploraţi ce vi se oferă, fiţi optimişti şi eliminaţi frica pentru că după liceu este timpul să va modelaţi singuri cariera. Lumea este deschisă şi va aşteaptă. Să nu uitaţi de România şi oricând să aveţi cuvinte bune despre locul în care aţi copilărit!

Vlăduţ Scutaru : Cei ce își doresc să studieze aici nu o vor regreta. Să își facă un bagaj plin cu încredere în sine de acasă iar apoi drumul le este deschis. Eu unul sunt mulțumit de alegerea făcută și aș da indicații cu plăcere oricui își dorește să îmi urmeze exemplul.

    Aparent, părerile sunt împărţite. Cu toate acestea, numitorul comun al mărturiilor colegilor noştri este faptul că se poate şi că merită. Pe de o parte, o astfel de experienţă se constituie într-o serie de teste pe care ţi le aplici singur şi din care înveţi extrem de multe chiar dacă eşuezi. Să trăieşti într-un alt mediu decât cel în care te-ai născut, în special la vârstă la care personalitatea ta e în formare, este poate cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru viitorul tău. Pe de altă parte, e clar că sunt necesare şi lucruri care nu ţin de tine. Fie că e vorba de o serie de resurse de acasă, fie de noroc, aceste elemente nu prea se află în sfera ta de control, şi poţi să ai sau să nu ai şansă că acestea să nu reprezinte pentru ţine o problemă.

      În conluzie, trebuie în primul rând să vrei să faci facultatea în afară, ce urmează va veni firesc. În opinia mea, nimic din ţară nu îţi poate oferi  ce îţi oferă, per ansamblu, anii de studenţie în străinătate. Este, probabil, cel mai bun lucru pe care îl poţi face cu timpul tău, iar lucrul pe care îl au în comun toţi cei pe care studiază sau au studiat în afară este faptul că nu au regretat niciodată decizia luată.