Din punct de vedere spiritual, poporul nordic era unul politeist. Se închinau diferiţilor zei pentru bunăstarea lucrurilor.
Viziunea nordicilor asupra lumii zeilor și asupra genezei este una violentă, dar în concordanță cu viziunea asupra amurgului zeilor și sfârșitului omenirii.
Mitologia nordică prezintă lumea ca fiind haotică, înainte de geneză existând un tărâm numit Ginnungagap , tărâm din care se desprind ulterior cele două lumi, Muspellheim și Nifellheim, reprezentând și două elemente primordiale: focul și gheața(apa). Legendele spun că, la un moment dat, cele două lumi s-au apropiat atât de tare, încât s-a format o lume de graniță, lume unde flăcările din Muspellheim și gheața din Nefellhiem s-au contopit și au dat naștere unei creaturi complet noi. Un colos de gheață ce căpăta forma unui om a început a prinde viață și a se mișca. Creatura urma să se numească Ymir și era prima ființă a universului încă neterminat. 
Gheața din Nifellheim era de două tipuri:curată și otrăvită, iar din amestecul gheții curate cu flăcările din Muspellheim a apărut Adhulma, ceea ce înseamnă „Bătrâna vacă”. Ea era o vacă uriașă, ce cu laptele curs din ugerul ei, l-a hrănit pe gigantul Ymir. Simțind foamea, vaca a încercat să pască și astfel a ajuns sa lingă blocurile de gheață,iar din primul ghețar ia naștere Bure, tatăl primului zeu, Bur. Bur, împreună cu soția sa Bestla, a avut 3 urmași: Odin, Vile si Ve. Cei trei zei erau meniți să devină creatorii universului știut de oameni. Totuși, gheața linsă de vacă era atât bună, cât și otrăvită, astfel din gheața bună se nășteau făpturi bune, iar din cea otrăvită, făpturi rele.
Crearea lumii cunoscută de oameni a fost urmarea unui sacrificiu: cei trei zei, Odin, Vile și Ve, l-au ucis și hăcuit pe bătrânul Ymir. După ce Ymir s-a prăbușit, toți ceilalți giganți de gheață au murit înecați în sângele său. Legenda spune că cel mai tânăr dintre giganți, Bergelmer, a supraviețuit și, astfel, neamul giganților de gheață nu a dispărut. După marele potop, fiii lui Bur au început să modeleze trupul lui Ymir, astfel din oasele lui au făcut munții, din carnea lui au făcut pământul, părul s-a transformat în păduri, sângele lui a devenit oceanul, din craniul gigantului au făcut bolta cerească, iar norii au apărut din creierul lui.
Odin a desemnat un fiu al lui Bergelmer, ce avea înfățișarea unui vulture uriaș, să stea la marginea lumii și să bată din aripi fără oprire. Lumea era gata, însă marea creație nu putea fi zărită, astfel Odin a luat scântei din Muspellheim și le-a aruncat pe bolta cerească, menindu-le să stea nemișcate în formă de fiare sau oameni, iar altora le-a dat sarcina de a se mișca pentru a marca trecerea zilelor.
Natt, noaptea, era fiica unui uriaș. Ea fusese căsătorită de 3 ori și avusese 3 copii; fiii, Rymd-Spațiul și Dag-Zi și fiica, Jord-Pământ. Ea și ai săi copii au primit sarcina de a dirija mersul aștrilor. Soarele și Luna sunt personificați, în mitologia nordică, drept zeița Sol și fratele ei, zeul Man. Cei doi zei sunt urmăriți neîncetat de doi lupi.Ei nu se pot ascunde, urmând sa fie înghițiți la sfârșitul lumii. Astfel, luna, soarele, ziua și noaptea își capătă rolul pe care îl știm alegându-se și cu câte un zeu drept reprezentant divin.
Specific genezelor, nu se știe când și unde a apărut Yggdrasil, el doar a existat, muritorii neputându-l vedea. Despre el se știe că e un frasin ce ține în ramurile sale cele nouă lumi. Se știe că are trei rădăcini, una în Asgard, țara zeilor, una în Jotunheim, locul în care se afla gura deschisă a universului, iar a treia în Nifellheim, rădăcinile trăgându-și seva din trei izvoare.
Primii oameni, conform mitologiei nordice, au apărut ca urmare a unei plimbări făcute de cei trei frați. Zeii au zărit pe nisip două siluete. Când s-au apropiat, au văzut că erau doar doi bușteni. Atunci Odin s-a aplecat spre ei și suflând spre trunchiuri, le-a dăruit viață. Trunchiul de ulm a căpătat trup de femeie, iar frasinul de bărbat. Vile s-a aplecat asupra femeii și i-a dăruit simțuri și gândire, iar bărbatului putere, judecată și simțire. Ve le-a dăruit graiul. Numele celor două persoane au fost Ask-bărbatul și Embla-femeia.
Zeii ce locuiesc în Asgard sunt mulți, totuși cel mai important dintre ei este Odin. Despre el sunt multe legende printre care și cea a creaţiei, el fiind numit și bătrânul cu un ochi sau zeul corbilor. Alături de Odin stau doi lupi, Gere și Freke, și doi corbi, Hugin și Munin. Odin colinda lumea-n lung și-n lat pentru a afla problemele oamenilor. Una dintre cele mai importante legende despre Odin este cea în care se prezintă cum a reușit să cunoască taina runelor, taina ce dă celui ce o stăpânește putere nemărginită. Pentru a desluși taina lor, Odin a fost nevoit să treacă printr-o încercare extrem de grea. A urcat până în vârful Yggdrasilului și din crengile lui și-a făcut un laț, apoi și-a străpuns corpul cu o suliță și s-a lăsat în cădere cu lațul în jurul gâtului. Așa a stat Odin 9 zile spânzurat deasupra abisului. În a 9-a zi a auzit un cântec și când a privit înspre locul din care se auzise cântecul, a zărit femei ce încrustau rune pe bucăți rupte din scoarța copacului. Atunci zeul, cu vocea răgușită, a început să cânte cele 9 melodii intonate de cele două femei. Acestea erau de fapt descântece împărțite pentru a combate optsprezece primejdii: primul alunga tristețea, al doilea vindeca răni, al treilea ajuta împotriva săgeților, al patrulea împotriva funiei strânse, al cincilea aducea moartea dușmanilor, al șaselea oprea sulița din zbor, al șaptelea stingea focul, al optulea îndepărta primejdia, al nouălea potolea furtuna, al zecelea dobora vrăjitoare în zbor, al unsprezecelea făcea prietenii de neînvins, al doisprezecelea învia mortul spânzurat, al treisprezecelea aducea noroc noului născut, al paisprezecelea alunga uriașii, al cincisprezecelea era cântul răsăritului de soare, al șaisprezecelea fura inima fetelor, al șaptesprezecelea dobândea dragostea femeilor coapte, iar despre al optsprezecelea nu se știe decât că era cel mai puternic dintre toate. Când Odin a cântat ultimul descântec, sulița a ieșit din rană, funia s-a dezlegat, iar zeul s-a prăbușit.
Soția lui Odin era Frigg. Au avut numeroși copii împreună, cel mai vârstnic fiind Thor, zeul tunetelor și cel mai iubit de către muritori. El era zeul ce proteja lumea de atacurile giganților și mergea la vânătoare de troli, astfel căpătând denumiri precum „Protectorul” sau „Vînătorul de troli”. Thor avea trei obiecte magice: vestitul ciocan Mjolnir, mănușile de fier cu care putea ține ciocanul și o cingătoare ce îi tripla forța. Thor colinda cerul în carul său tras de doi țapi negri și când agita ciocanul, oamenii se bucurau știind ca va urma o recoltă bogată. Călătorea pe podul curcubeu, Bifrost, pod ce făcea legătura între Asgard și lumea oamenilor. Fiind cel mai iubit dintre zei, existau numeroase legende și despre el. Voi aminti despre întâmplarea de la pescuit și cea de la Utgardaloke. Înainte de toate țin să menționez vorbele ce-l definesc pe puternicul zeu. „Nu în cap stă puterea mea”. Singurul plan pe care Thor cred ca a putut sa-l ticluiască vreodată a fost cel legat de pescuit. Așa se face ca roșcatul zeu ajunge la uriașul Hymer, uriaș ce avea obiceiul de a pleca dimineața la pescuit. Fiind un musafir nepoftit, că Hymer nu era prea ospitalier, nu a primit răspuns la întrebările legate de momeala, aşa că Thor se duse și căută cel mai mare taur din cireada uriașului și îi reteză capul. Se urcă amândoi în barcă și încep a vâsli. Uriașul vru de mai multe ori să se oprească din vâslit, dar zeul se încăpățână și nu se opri decât când a zis uriașul că a ajuns în apele în care bântuia șarpele Midgardului, despre șarpe vom vorbi mai târziu. Uriașul pescui cu fir subţire și cârlig mic, dar Thor iși alesese cel mai mare cârlig și fir gros cât încheietura mâinii. Nu trecu mult de când aruncă momeala căci șarpele îi și simți mirosul și se repezi spre capul de vită. Șarpele încă avea coada între fălci, Thor se încordase și îl trase de pe fundul marii dar uriașul îngrozit de măreția șarpelui a taiat repede firul și l-a eliberat. Zeul, crezându-se la un pas de a avea capul monstrului drept trofeu se mânia și îl lovise pe uriaș. Totuși, cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă sarpele își scăpa coada din gură și ar fi fost liber să colinde lumea oamenilor?
Pentru cea de-a doua întâmplare, vom povesti puțin despre Loki. În primul rând, să spargem puțin mitul filmelor și benzilor desenate. Thor nu era nordicul alb cu ochi albastri, era un om cu aproape toată pielea acoperita de păr roșcat, iar Loki nu ii era frate, nu se trăgea din neamul giganților de gheață și nici nu a fost crescut de Odin. Tatăl său era Farbante, uriaș ce domnea peste tunete și fulgere. Când un fulger i-a lovit soția, aceasta l-a născut pe Loki. Totuși ea a fost mistuită de flăcări și transformată în cărbune. Loki era cel mai frumos dintre toți, fiind un zeu metamorf își schimba înfățișarea în funcție de persoana de care era plivit. Totuși, un singur lucru nu îl putea schimba, ochii negri și goi ce îi reprezentau adevărata înfățișare. Loki îl însoțea pe Thor nu de plăcere ci de nevoie, singura persoană care se putea împotrivi mărețului zeu era iubita sa soție, Sif. Că doar na, vorba aia „în spatele unui bărbat puternic, stă o femeie mai puternică”.
Într-o zi se hotărî Thor să facă o plimbare în lumea oamenilor și îl lua și pe Loki cu el pentru a-l avea în grijă. Când a apus soarele au zărit o gospodărie și au cerut găzduire, Thor s-a dus și și-a tăiat cei doi țapi jupuindu-le pielea și punând carnea la fript. A intrat în casă, a întins pieile pe jos și le-a cerut tuturor să arunce oasele întregi pe piei, însă fiul țăranilor, fiind mai lacom, a spart oasele în gură pentru a le suge măduva. A doua zi dimineață Thor își învie țapii, dar constată că unul are piciorul rupt. Supărat pe țarani, le cere copii în ucenicie și le lasă țapii să îi îngrijească. 
Pornesc la drum și se opresc spre seara când caută cu disperare un adăpost, găsesc ceva ce ei consideră a fi casă și se bagă la dos. Peste noapte se aud zgomote necontenite dar nimeni nu merge să verifice. A doua zi dimineață observă că au dormit în mănușa unui uriaș, Skrymer. Făcură prezentările și porniră împreună la drum. Seara se culcară iar uriașul începu să sforăie, Thor îi dete cu ciocanul în cap, acesta se trezi și crezând că i-a căzut o ghindă în cap se culcă la loc. A doua oară Thor îl lovi atât de puternic încât ciocanul rămăsese înfipt în țeasta uriașului, se trezi și de data asta, dar, crezând că e o pasăre, se culcă la loc. Când Thor îl lovise cu toate puterile pentru a 3-a oara, uriașul se trezi și le spusese că ar fi bine sa pornească la drum. Aproape de Utgard, uriașul îi sfătui să nu se dea prea viteji pentru că oamenii din Utgard nu se lasă învinși la jocuri. Apoi uriașul plecă în altă direcție. Ajunși la porțile cetății dădură de regele Utgardaloke. Acesta îi recunoscu după înfățișare, dar nu crezu că sunt ei cu adevarat pentru că păreau lipsiți de putere. Așa că le ceru să îi arate câte o îndeletnicire. Loki, fiind lihnit de foame, nesocoti spusele uriașului și se lăudă că nimeni nu-l întrece la mâncat. Regele pregătise o troacă uriașa și pusese în ea supă, carne și oase. Loki și un voinic al cetății se luară la întrecere și dădură nas în nas la mijlocul ei. Loki mâncase carnea și supa, dar voinicul terminase de mâncat și oasele. Văzându-i realizarea, regele întreaba dacă fiul țăranului nu are și el un talent ascuns. Laudându-se și el, spusese că se poate întrece cu oricine din cetate. Regele pregăti întrecerea între flăcău și un tânăr al cetății. Întrecerea se desfașură pe 3 curse pe care fiul de țăran le pierdu la diferențe mari. Apoi regele îi se adresă lui Thor întrebându-l ce poate face. Thor spuse că bea mai mult decât oricine. Atunci regele a adus un corn de băut atât de mare că nu i se vedea capătul zicându-i lui Thor că cel mai bun băutor îl termină dintr-o înghițitură, iar cel mai slab are nevoie de trei. Thor începu să bea din corn, iar când se opri să-și tragă respirația, din corn nici nu se cunoștea că a băut cineva, la fel și la a doua și a treia oară. Atunci regele a zis că nu prea sunt băutor buni în Asgard, așa cum credea. Thor nervos și dezamăgit se apucă sa mormăiască ceva. Regele văzându-i reacția îi mai da o șansă să își arate puterea. Îl invita să joace un joc de-al copiilor, joc în care trebuia doar să ridice o pisică. Thor accepta dar când văzu că pisica e cât sala încremeni. Totuși a încercat să o ridice dar nu a reușit decât să îi ridice un picior. Atunci regele a zis că pisica e prea mare iar zeul prea scund. Thor supărat a zis că o fi el mic dar nu îl întrece nimeni la luptă. Auzind asta regele se uita prin sală și îi spuse lui Thor că nu vrea să își pună războinicii puternici să se lupte cu el, așa că o va chema pe bunica lui, Elle. Înainte ca Thor să aibă ceva de zis, apăru o bătrâna în sală. Thor a încercat să o îmbrâncească pe babă, dar nu reuși, atunci ea îi puse mâna pe umăr și Thor se prăbuși la podea. Regele o declară câștigătoare pe bătrâna și o alungă din încăpere. Apoi porunci să se întindă masa și să se veselească. A doua zi dimineață regele îi conduse afară din cetate. După ce ieșiră regele îl întrebă pe zeu dacă i-a priit vizita, iar acesta îi spusese că nu s-a ales cu glorie. Atunci regele îi destăinui secretul cerându-i să nu se mai întoarcă vreodată. Regele îi zise că el era uriașul din pădure și că dacă măcar una din loviturile ciocanului l-ar fi atins cu adevarat, ar fi fost mort. I-a spus că la poarta cetății lui sunt 3 șanțuri ce au aparul din cauza loviturii cu ciocanul, l-a mai zis că Loki s-a întrecut cu focul iar fiul de țăran cu gândul, că toți voinicii încremeniră când văzură ca Thor a băut atât de mult din corn pentru că celalalt capăt era pe fundul marii iar apa de acolo venea, pisica ridicată era însuși șarpele lumii, iar faptul că i-a ridicat un picior i-a înspăimântat pe toți, iar bătrâna nu era alta decât bătrânețea și de asta a putut să îl doboare. Thor se mânie și când a vrut să îi lovească și regele dar și cetatea dispărură.
Cam atât despre vitejia lui Thor. Dorința mea a fost cea de a elimina poveștile false create despre zeu.
Al doilea fiu este Baldur, cel mai frumos dintre zei. La nașterea lui, Frigg a vorbit cu toate viețuitoarele pământului să nu îi facă rău lui Baldur și ele au promis că nu îl vor răni, însă zeița a uitat să vorbească și cu vâscul. Loki a aflat de slăbiciunea lui Baldur și îl păcălește pe Hod sa îl ucidă cu o săgeată. Hod este al treilea fiu. Chiar dacă este orb, se bucură din plin de viață. La banchete, în timp ce zeii se distrau aruncând cu săgeți în Baldur, Loki i-a dat lui Hod o săgeată din vâsc și a reușit să își ucidă fratele. Tyr era alt fiu al celor doi zei. El este un zeu al războiului, necăsătorit, ce preferă să doarmă în cort, ca un adevărat luptător. Sif este soția lui Thor, zeița recoltelor, cu păr de aur ca holda coaptă. Heimdall este un zeu ce poate auzi iarba cum crește și poate dormi cu ochii deschiși. Se spune că în ziua Ragnarok-ului va sufla din corn, iar sunetul cornului se va auzi în toate cele nouă lumi și îi va chema la luptă pe toți războinicii ce sunt de partea binelui. Tot în Asgard a locuit într-un timp și Loki, zeu metamorf, atributul său fiind focul. Era zeu al minciunilor și înșelătoriilor. După ce Hod își ucide fratele, Odin s-a rugat de Hel să îl elibereze din Helheim. Zeița a fost deacord,cu singura condiție ca toată lumea să îl plângă pe Baldur.Atunci Odin a dat poruncă oamenilor să îl jelească pe Baldur. Însă Loki, îmbrăcat în femeie, nu îl plânge și astfel zeul rămâne în tărâmul rece. O alta faptă plina de răutate, ce îi aduce și întemnițarea zeului, este cea petrecuta la un banchet al zeilor, unde Loki dezvăluie toate secretele acestora, relațiile incestuoase, prostituția, lașitatea. Atunci zeii se înfurie pe Loki și vor să îl pedepsească, dar el reușește să scape transformându-se într-un pește. Cu toate acestea, Odin îl găsește și îl întemnițează într-o peșteră, unde, deasupra capului său, se află un șarpe care scuipă venin. Dintre toate soțiile zeului, una singură îi rămâne credincioasă și stă să strângă veninul într-o cupă. Când femeia se duce să verse cupa, veninul cade pe pielea zeului și acesta se zbate, producând cutremure. Cei trei monștri pe care i-a avut drept copii au fost născuți chiar de zeu. Zeii din Asgard și-au dat seama că iubita lui Loki, Angerboda, este o vrăjitoare și că va aduce nenorociri, astfel zeii au ars-o de vie. Dar ea s-a reîncarnat de două ori sub adevărata ei formă hidoasă. Abia a treia oară zeii au scăpat de ea. După ce focul a încetat, Loki a căutat inima vrăjitoarei care incă bătea și a înghițit-o. Apoi a fugit în pădurea de fier ruginit, unde i-a născut pe cei trei monștri.
Unul din fiii lui Loki este Fenrir sau Fenris. El este un lup gigant. Când s-a născut, arăta ca un cățeluș simpatic. Astfel zeițele l-au rugat pe Odin să nu îl omoare. Cu timpul, lupul a crescut și zeii au început să se teamă de el. L-au păcălit pe lup să se lase legat cu un lanț, însă el a reușit să îl rupă. La a doua încercare de a lega lupul, rezultatul a fost același. Neștiind ce să facă, zeii au apelat la pitici, cei care erau vestiți pentru măiestria lor. După o lună, piticii s-au întors cu un lanț gros cât un fir de ață. Toți zeii au fost neîncrezători, dar lanțul era vrăjit. Când s-au dus la Fenris, acesta a spus că se lasă legat doar dacă unul dintre zei ar băga mâna în gura lui. Toți zeii se temeau, însă Tyr s-a sacrificat. După ce a văzut că de data asta nu mai poate scăpa de lanț, a mâncat mâna lui Tyr și a vrut să îi muște și pe ceilalți zei, dar unul dintre eia tras cu arcul și săgeata a nimerit între fălcile lupului, având să rămână așa până în ziua Ragnarok-ului.
Al doilea fiu al lui Loki este un șarpe uriaș, șarpele Midgardului. Când Odin a văzut cât de repede creștea bestia, l-a aruncat în mare, crezând că se va îneca. Șarpele a supraviețuit și a amenințat să se încolăcească în jurul lumii oamenilor, Midgard-ul. Însă, fără să își dea seama, și-a zărit coada și a înghițit-o , astfel șarpele stă doar în jurul lumii, nemaiputând să crească.
Al treilea monstru născut de Loki a fost Hel, fiica lui. Aceasta avea înfățișare neobișnuită. Când Odin a văzut-o, a trimis-o în lumea celor morți. Jumătate din trupul ei era foarte frumos, în timp ce cealaltă jumătate era cadaverică. Hel domnea în Helheim. În regatul ei se pregatea cel mai cumplit lucru Ragnarok-ul. La începutul Ragnarok-ului o corabie facută din unghiile morților va naviga spre Asgard pentru a ataca zeii.
Cu toate acestea, Loki nu este doar un personaj negativ. El a ajutat zeii de nenumărate ori. Dintre toate întamplarile lui, voi povesti doar câteva. După ce războiul celor două familii de zei încetase, zidurile Asgard-ului era aproape dărâmate, făcând cetatea vulnerabilă. Întâmplarea face ca atunci să treacă un zidar pe lângă porțile cetății și să întrebe dacă nu vor ajutor. Zeii au primit bucuroși, dar când au aflat că prețul este mâna zeiței Frigg, s-au răstit la el, atunci Loki l-a zis că ar fi bine dacă ar accepta târgul dar să îi ceară chestii imposibil de realizat. Zeii se învoiră și îi cerură zidarului să termine zidul într-un singur anotimp, dându-i timp până în prima zi de primăvară. Omul, destul de nemulțumin, acceptă condiția dar îi spune lui Odin că are nevoie de calul său. Odin îi dă voie și se apucă de treabă. Zidarul înhamă calul și îl pune să care niște stânci uriașe, dându-și seama că au fost înșelați, zeii au început să se răstească la Loki și să îl preseze pentru a găsi o soluție. În una din zile Loki dispăru, iar în pădure apăru o iapă frumoasă ce începu a necheza, când armăsarul a zărit-o a rupt hamurile și a fugit după ea în pădure, a doua zi apăru armăsarul și zeii și-au dat seama că Loki i-a ajutat. Zidarul a început sa biciuiască animalul dar era istovit și nu a mai putut lucra. Vazând că a pierdut, zidarul începu a urla și își luase adevărata înfățișare. Cea de uriaș. Când Thor l-a văzut, l-a lovit cu Mjolnirul și l-a ucis. Loki s-a întors în Asgard și după câteva luni a născut un cal cu 8 picioare pe care Odin l-a numit Sleipner.
Alte lucruri bune făcute de Loki au fost ca urmare a unor lucruri rele, precum furtul merelor tinereții, zeii nefiind nemuritori, mâncau merele pentru a rămâne tineri, iar a doua fapta, furtul părului zeiței Sif, pentru a-și răscumpăra greșeala, Loki a adus daruri de la pitici.
Cum toate au un început, au și un sfârșit. Geneza în viziunea scandinavă a fost posibilă prin sacrificiu, dar și sfârșitul tot prin lupte și sacrificii este realizat. Cauzele Ragnarok-ului sunt clișeice: lumea are nevoie de o schimbare, oamenii se înrăiesc, se ucid frații între ei, părinții își ucid copiii, jafurile și crimele se întețesc. Sunt cunoscute câteva semne ce aduc Ragnarok-ul, printre care o iarnă de 3 ani, numită Fimbul; soarele care va fi înghițit de lup și luna la fel, lăsând cerul fără lumină și oamenii în întuneric. Ultimul semn e determinat de momentul în care pământul începe să se zguduie, stâncile se vor sfărma, rădăcinile vor ieși din sol și toate legăturile se vor rupe. Atunci, lupul Fenris se va elibera. Pământul se va crăpa și apa va curge din ocean, șarpele dând drumul cozii și începând să urce la suprafață; corabia va părăsi tărâmurile subpământene, putând urca pe apa ce se scurge. În corabie vor fi toți cei care au fost osândiți să-și petreacă viața de după moarte în Helheim. Cârmaciul va fi, din nefericire pentru forțele binelui, chiar Loki. El s-a eliberat la primul cutremur și s-a alăturat fiilor săi.
Luptele dintre zei și forțele răului încep, iar zeii știu exact pe cine trebuie să înfrunte și de mâna cui vor fi uciși. Astfel, Odin moare ucis de Fenris, iar Thor reușește să îl doboare pe șarpe, deși acesta îl mușcă și ăi otrăvește corpul. Vidar îl ucide pe Fenris, răzbunându-l astfel pe Odin. Tyr se va lupta cu păzitorul Helheim-ului, câinele Garm; ei se vor ucide reciproc. Heimdall este ales să îl înfrunte pe Loki. Amândoi se înfruntă sub forma unor tornade de foc; când flăcările se vor întâlni, cei doi se vor arde unul pe altul. Ultima luptă e între Frej și Surt. Cu mult timp în urmă, Frej a dat sabia în schimbul iubirii, iar acum e nevoit să lupte cu mâinile goale. Când Surt îl va doborî, își va ridica sabia de foc mai strălucitoare decât o sută de sori, o va roti în văzduh și totul va arde, astfel universul va fi ce a fost la început: haos, neformă, neființă.
Mitologia scandinavă este una plina de fantezie și va îndemn pe toți să o citiți.
Surse: Mitologia nordică – mituri și legende de Elena-Maria Morogan
Aşteptam articolul ăsta bine legat.
Ce pot spune? E tipic ţie şi apreciez că ai împărtăşit cunoştinţele astfel.