Vlad Hriţac

Un vuiet umed şi înfrigurat Se-mprăştie prin picuri reci şi trişti. De nicăieri aduce-o frunză uscată Ce tremură tristă în gândurile mele. Povestea ei,în serile târzii, Răsună-n boabe limpezi de tăcere. Şi-aştept să înţeleg şi să învăţ Culorile palide ale adierilor imense Cu care mă-nvălui în noapte, Cautând o himeră, năluca divină. Visez fără timp […]