Parfumuri delicate, miresme îmbietoare, adierea dulce şi uşoară ce-mi deschide sufletul, toate plutesc în jurul meu şi mă atrag în lumea lor magică ce nu va cunoaşte sfârşitul niciodată.
Privesc hipnotizată lumina purpurie a asfinţitului, iar inima-mi şopteşte că abia acum va începe adevărata aventura a vieţii mele. Se aude un sunet cald, dar destul de răsunător în acea pădure fermecată plină de culoare şi zâmbet; e ca un cor de vânătoare. Probabil sunt centaurii care au ieşit din ascunzişurile lor umbroase, acum, după ce în sfârşit cerul, ca un safir acoperit cu pulbere de aur, veghează asupra tuturor.
Ochii-mi sclipesc de admiraţie, albul luminos al florilor de gheaţă mă încântă pe deplin. Zânişoarele, îmbrăcate în mătase şi dantelă, zboară vesele ca nişte licurici, iar ochii lor irezistibili, reflectă lumina!
Privesc în sus şi mi se pare că stelele coboară pe pământ. Dar m-am înşelat; mii de fluturaşi de gheaţă dau naştere unei ploi de stele. E o lume magică, este şi va continua să fie mereu la fel de încântătoare… este o magie care nu se sfârşeşte niciodată, deşi ce-am trăit eu a fost doar visul unei nopţi de iarnă.
Comentarii recente