So… Who is Alice?

Cu întrebarea aceasta în cap şi cu o anumită reticenţă asupra a ce spectacol vor putea face patru rockeri britanici, aflaţi la o vârstă la care alţii ar putea lua în considerare croşetatul, m-am dus într-o zi de duminică la Casa de Cultură a Sindicatelor la concertul Smokie.

 La începutul spectacolului, doi prezentatori timizi anunţau cântăreaţa ce urma să ne întreţină în deschiderea concertului: Mădălina Lefter, o fetiţă de 10 ani – o „Nimeni” pentru mine. Trebuie să recunosc că mă cuprinsese o uşoară ironie, mai ales când am recunoscut acordurile melodiei pe care urma să o cânte („Nu-i nimic”, a regretatei Laura Stoica). Dacă unii dintre voi ştiu cum cântă Mădălina sau chiar au vazut-o la concertul Smokie, sigur şi-au dat seama că orice strop de ironie mi-a fost eradicat subit, în momentul în care puştoaica a deschis gura. A interpretat câteva melodii, grele toate, printre care şi hitul „Hurt”, al Christinei Aguilera, cântat pe o voce de înger.

În cele din urmă şi-au făcut apariţia şi cei din componenţa trupei Smokie. Începutul a fost mai „îngheţat”, poate şi din cauza sălii, care poate concura uneori cu un iglu, dar mai ales datorită melodiilor, majoritatea de pe ultimul album, care nu au fost tocmai pe gustul meu. În schimb, publicul a fost extrem de receptiv la melodii consacrate ca „I’ll meet you at midnight”, „Mexican girl” sau „Living next door to Alice”. Poate că nu ştiau româna prea bine şi nici nu s-au chinuit să ne impresioneze cântând imnul Stelei când încercau de fapt să ovaţioneze Poli Iaşi (absolut nicio problemă cu concertul respectiv, nu dau numele), dar au reuşit să ridice în picioare o sală întreagă, în care se aflau persoane de toate vârstele.

Trebuie să recunosc că acest eveniment mi-a demolat multe prejudecăţi şi mi-a demonstrat că totuşi cinci bunici rock încă mai ştiu să facă spectacol, mult mai bine decat altii, din generatia mea.

Totuşi, am rămas cu o singură nelămurire… Who… is Alice?