O întrebare cu răspuns interpretabil… O întrebare de la care ne eschivăm tot timpul. Învinuim orice altceva. Ce se întâmplă de fapt? Nu mai citim poezie pentru că nu putem şi nu putem pentru că nu vrem şi pentru că nu avem timp. Atunci… e vorba proasta gestionare a timpului, aş putea spune. Trăim astfel într-o rutină anostă făcând lucruri strict necesare pentru a trăi fizic. Trăim în nepăsare şi în neştire… Nu ne punem niciodată întrebări. Întrebari există, dar răspunsurile ni se par întotdeauna irelevante.
Ar mai fi insă un motiv pentru care nu mai citim poezie. Nu toată lumea poate să înţeleagă poezia. Şi de ce nu o putem înţelege? Pentru că nu vrem, pentru că nu ne punem întrebări, pentru că răspunsurile la aceste întrebări ni se par, din nou, irelevante… Aşa, şi?! Nici măcar eu, autor al acestui umil eseu, care conştientizez această problemă, nu cred că aş putea înţelege pe deplin o poezie. Nu ştiu nici măcar dacă dau importanţă faptului că nu îmi bat capul. Atunci înseamnă că sunt superficial. Poate… Toţi suntem superficiali, într-un fel sau altul, prin faptul că nu ne batem capul să înţelegem tainele unei poezii. Superficialitatea de care dăm dovadă va avea consecinţe mai târziu şi ne vom da seama că am greşit, dar va fi prea târziu pentru a mai schimba ceva, va fi prea târziu pentru a mai citi poezie. Şi astfel am pus mai bine de jumătate de glob într-un borcan de sticlă… Dar ceilalţi? Cei care totuşi citesc? Cu ei ce e? Trăiesc izolaţi în ei înşişi pentru că nu au cui vorbi despre sentimente, despre poezie. Pentru că noi nu am înţelege ce vorbesc ei şi i-am considera, probabil, nebuni. Cine ştie…
Nu mă pot convinge nici după aceste gânduri să încep să citesc poezie… O fi încăpăţânare sau pur dezinteres?! Reuniunea cercului propriu de interes cu poezia e mulţimea vidă. Am aşternut astfel câteva idei haotice pe foaie în speranţa că, poate, unii dintre voi vor deschide ochii şi vor pune mâna pe o carte de poezii. Eu promovez în continuare cultura, educaţia şi responsabilitatea.
În final, îmi dau seama că am pus greşit întrebarea… Am citit vreodată poezie?
Dacă „Reuniunea cercului propriu de interes cu poezia e mulţimea vidă” atunci înseamnă că există o problemă mare… la matematică, deoarece mulţimea poeziilor NU este vidă şi chiar dacă „cercul propriu de interes” este vid, reuniunea tot nu este vidă!
Probabil că ai dorit să spui intersecţia, atenţie la termenii matematici, este totuşi un liceu de informatică!
Cred că îl putem ierta pe Răzvan, să-i dăm licenţa lui poetică, pentru că deşi a greşit din punct de vedere matematic, consider că s-a făcut înţeles. Pe Caragiale nu l-a obligat nimeni să-şi schimbe numele deşi era cacofonie.
Aaa da într-adevăr… greşeala mea. Voi fi mai atent de acum.