Twilight – amurgul literaturii

Mă plimbam acum câteva zile prin Diverta, studiind secţiunea „Literatură”, în căutarea unei cărţi care să îmi ocupe cele două, trei ore în care nu pot dormi, seara. Atenţia mi-a fost atrasă de un titlu – Amurg de Stephenie Meyer –  deasupra căruia trona un mare semn roşu – BEST SELLER. Cartea era sigilată, aşa că nu am putut să îmi delectez curiozitatea măcar cu câteva fragmente. Mărul de pe copertă, de un roşu intens, frumos afundat in podul a două mâini albe, numeroasele premii enumerate pe spatele cărţii, gen ”Cartea deceniului”, m-au convins să o achiziţionez. Cuvântul vampir, amintit de vreo patru ori în scurta descriere mi-a trezit interesul care s-a risipit însă după lectura primelor zece pagini. După ce m-a fascinat design-ul foarte reuşit (ambalajul, cu alte cuvinte), am găsit dincolo de copertă doar un mod de a scrie simplist, concis, foarte rezervat în privinţa detaliilor, neputând să găsesc în cele trei sute şi ceva de pagini măcar o scenă care să îmi inducă un anumit sentiment.

Amurg este o carte pur comercială, de duzină, fiind, de fapt, o mică telenovelă cu un strop de fantezie. Acţiunea se încadrează în stereotipul oricărui film cu vampiri: bestia se îndrăgosteşte de prânzul său, însă nu vrea să o transforme într-un monstru.  Ce-i drept, nici eu nu sunt fană a subiectelor siropoase, însă apreciez uneori redarea lor, lucru pe care nu am putut să îl fac in cazul romanului Amurg. Totuşi, cartea a avut succes, reuşind să devină  foarte căutată de către devoratorii de literatură . Să avem pardon… Greşeala mea… Nu, nu devoratorii de literatură, ci adolescenţii care încă sunt în criza pubertăţii, dispuşi să dezvolte uşor obsesii şi fantezii bolnave. Şi ei, prin „ei” referindu-mă la marea majoritate, nu au ales Amurg în timp ce îşi căutau o carte de noptieră, sau un roman interesant. Au ales în urma vizionarii filmului adaptat după carte, mintea lor fiind total eclipsată de imaginea actorului principal.

În loc de concluzie… Amurg este o „operă” fără nici o valoare. Sfatul meu? Nu daţi 50 de lei  pentru o poveste adolescentină de duzină (de groază, ce-i drept).