Intelectualul

Ne-am obişnuit în ultima vreme cu intelectuali de colţ de stradă care se dau în spectacol cu teoreme şi filozofii total lipsite de necesitate în societeatea noastră. Vorbesc, desigur, de „necunoscuţi” şi „mangafale” gen Manolescu, Cărtărescu sau cine ştie ce alt poet de cafenea ce nu poate surprinde imensitatea şi profunzimea sufletului de cocalar. Cine sunt ei să se compare cu diverşi clasici în viaţă cu nume de produse alimentare?

Dar am deviat deja de la subiect. Scriu acum pentru că sunt sigură că mai există o şansă pentru cutură. Se află la o tonetă de zarzavaturi de la colţ de stradă, unde printre păstârnac şi tomate, lângă ulei de floarea-soarelui şi puţin ulei de prune pentru gâtlejul micului întreprinzător, am zărit minunea: O CARTE. Şi nu orice carte, ci chiar mult lăudatul roman Twilight.

Probabil între micile pauze pe care le lua de la prospera lui afacere şi de la hidratarea atât de necesară oxigenării unui creier de savant, micul deţinător de IMM se culturalizează cu o poveste cu vampiri. Asta pentru ca a doua zi la cenaclul literar de la terasa de cartier, în absenţa unui meci de fotbal de discutat, să poată răspunde mândru cine câştigă în carte; să explice că ceea ce acei „pseudo-intelectuali” menţionaţi de mine mai sus (asta dacă îi cunoaşte) ar trebui să înţeleagă că dacă există o carte bună, sigur s-a făcut un film după ea şi, cu un puternic spirit pragmatic, ar trebui să folosească paginile cărţii să învelească pătrunjel.

Oricum, grijile mele cu privire la cultura românilor se spulberă… Măcar avem zarzavagii care ştiu să citească.