În aceeaşi notă optimistă şi promiţătoare ca pe aici, m-am apucat şi iarna aceasta, cu prilejul iminentului an nou, să fac un top. Nu de hârtie, ci un top al lucrurilor care mă zgârie pe creier în astă perioadă. Pentru că s-a scris destul despre pace şi linişte şi pentru că sărbătorile şi-au luat tributul eu vă prezint rebutul. Ok, promit că nu mai fac rime.
10. Sunt abonată la newsletter-ul unei reviste online feminine… De asemenea îmi vine acasă şi o revistă gratuită care în general are articole destul de bune, reportaje şi interviuri foarte faine (de exemplu, luna aceasta, Diana Krall). La prima, revista online, nu mă aşteptam la mare lucru, vă zic asta cu sinceritate. Aşa că atunci când m-au invadat mail-urile cu diete, sfaturi privitor la alimentaţie şi reţete de frumuseţe din ce în ce mai SF nu a fost o surpriză. Ei bine, cea de-a doua a fost cu adevărat o surpriză, când, citind printre rânduri, am dat de o frază: „să nu mai mănânc tort la ziua fiecărui coleg promiţând că mă voi duce la sală”. Perplex. Adică de la o felie de tort trebuie deja să mergi la sală? Nu mă voi bucura de ocaziile speciale numai de dragul de a nu pune jumate de kil pe mine? Poate să zică cine ce-o vrea, mie mi se pare deplasat. Şi mai ales să pui asta în editorialul unei reviste care se vrea altfel, care promovează originalitatea şi noul.
9. Hai să rămân pe segmentul presă, deşi asta ar fi meritat un loc mult mai sus: aceleaşi ştiri, aceleaşi subiecte. PLICTISITOR!
8. Pocnitori: împuţinate, dar la fel de enervante când sunt postate de vreun deştept pe sub maşini sau aruncate în animale…
7. Tradiţii: doi copii, care de fapt nu mai sunt demult copii, cu voci care îți zgârie timpanul cântând a mia oară în seara de Ajun „Domn Domn să-nălţăm”. A… şi mascaţii, afonii şi gălăgioşii mascaţi.
6. „Ce, ninge în decembrie?” Transporturi în comun lente, care vin din 30 în 30 de minute, dacă ai noroc.
5. Aglomeraţie şi hoţi de buzunare. Una o implică pe cealaltă.
4. Brazi trântiţi pe străzile de lângă pieţe, brazi furaţi din păduri şi aduşi în pieţe. Şi ne mai plângem de poluare…
3. Kitsch! De la magazine cu pretenţii până la toneta din colţ. Penibil să vezi la magazine de decoraţiuni postate cu multă emfază prostioare ce par făcute de copii de câţiva ani… Of, nu pot eu a aprecia arta.
2. Supermarket-uri non-stop. Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar şi oamenii ce muncesc acolo au case şi au şi ei pregătiri de sărbători de făcut.
1. SMS-uri şi mailuri copiate de pe net, primite din multiple surse. Chiar apreciez efortul unei bune prietene de a-mi scrie ceva original şi personalizat. Bravo!
Cam atât avuşi de cârcotit. Acum, după ce v-am încărcat cu o doză de „optimism”, fugiţi, petreceţi şi descărcaţi-o. Un An Nou fericit, plin de distracţie şi cu dorinţe împlinite. Şi, normal, plin de originalitate.
Sunt total de acord cu tine însă… la tradiţii… acei „afoni” sau „mascaţi” ar trebui să te bucuri că încă îi mai vezi… În câţiva ani vor disparea toate tradiţiile şi aşa azi nu prea le mai vezi… Ei încearcă să ne facă să simţim spiritul de sărbătoare…! Aşa cum cei de la supermarket-uri ar trebui să aibă liber… aşa şi cei de la RATP au ceva liber… deci sunt mai puţini şoferi. Ar trebui să te bucuri şi de acele „câteva” mijloace de transport!
Eu mă refer la transportul între sarbatori… deci de pe un 26 până pe 30 decembrie, când e crimă!