“Pentru ea,noi văruim pereţii
Pentru ea, mai sunt răniţi poeţii
Pentru ea, cresc florile visării
Pentru limba, pentru limba ţării”
(Grigore Vieru)
Orice popor are in inimă o candelă aprinsă. Fiece clipă pe care o răsuflăm, se datorează flăcării efervescente pe care o purtăm în noi. Această flacără ne încălzeşte si ne luminează, chiar şi atunci când toate celelalte focuri se sting. În cea mai întunecoasă tenebră flacăra pâlpâie şi ne arată calea spre veşnicie…
Această flacără este limba noastră si cea a strămosilor noştri. Cât timp vom reuşi s-o păstrăm, atâta timp şi sufletele noastre vor fi mântuite, iar dacă se stinge, ne stingem şi noi, pierzându-ne în străinătate. Or, nu fiecare om e capabil să-şi păstreze acest sfânt chivot. Mulţi sunt vrăjiţi de valenţe ademenitoare şi iluzorii ale altor limbi. Candela din sufletul lor se stinge încet şi e stinsă cu atât mai tragic, cu cât se stinge din propria voinţă.
Graiul matern e cerul albastru, iar noi suntem cârdul de păsări din acest cer. Călătorind, suntem capabili de a depăşi impedimente precum munţii cu stâncile lor singuratice. Cei care-şi pierd graiul, se zdrobesc ireversibil de stânci şi cad în valurile învolburate ale mării. Din foşnetul gorunilor, din ţipătul păsărilor ce ne împrejmuiesc pădurile, din ropotul izvoarelor carpatice şi din talazurile sălbatice ale mării, românii şi-au format limbă. O limbă care este cea mai fermecătoare, mai dulce… o limbă veşnică…
Nemuritorii, cei care ne privesc de sus îmbrăcaţi in mantalele genialităţii, au ştiut s-o păstreze în cel mai gingaş şi mai pur mod. Au ştiut să o dezmierde şi s-o cânte maiestuos din lira lor aurie. E „doina” lui Eminescu ce se-nalţă prin frunzişul bătrânului tei. Sunt poveştile lui Creangă ce joacă prin cărbunii încinşi ai sobei, la gura căreia copiii îşi încălzesc mânuţele, iar focul sacru se aprinde în ochii lor fragezi şi pentru totdeauna îi face mai buni şi mai ascultători.
Au fost martiri care s-au jertfit pe altarul ţării lor doar pentru ca acum noi să putem vorbi liber. Mai sunt şi azi aceia care în cea mai neagră străinătate au reuşit să păstreze aprins focul sacru. Căci indiferent cât de departe ar fi omul de patrie şi cât de bine i-ar fi acolo unde este, întotdeauna, în subconştient, el simte că se trage în locul unde s-a născut, unde prima dată a văzut ochii mamei.
Atunci cănd ploaia din cer picură cu lacrimi de sânge peste un pământ perisabil, ce se-nstrăinează, noi suntem cei care trebuie să tăiem firul stereotipurilor vremelnice şi pur şi simplu să ne mângâiem, să ne alintăm graiul nostru românesc. Doar noi îl putem păstra, ţinându-l în căldură subt icoana sfântă. Căci el nu e al nostru, el e a strămoşilor noştri în vecii vecilor.
Spiritul patriotic e prezent pretutindeni, chiar dacă pentru unii sunt doar vorbe goale. Se răsfrânge în miliarde de lumini multicolore. Iar noi suntem purtătorii acestor lumini. Mai suntem încă urmaşii lui Decebal, mai trăim încă sub lumina nemuritoare şi rece a Luceafărului… Nu ne putem trăda neamul prin limbă, iar pentru asta, în fiecare clipă ar trebui să sărbătorim în suflet faptul că am rămas să trăim pe pământul strămoşilor, că nu ne-am pierdut rădăcinile, că nu ne-am vândut sufletele şi că nu ne-am uitat limba!
Bulls*it !
Presupunând că limba noastră ar menţine spiritul patriotic, să ne aducem aminte de preoţii slavi care au năvălit în ţările române şi ne-au îndobitocit cu morala lor. Oare în ce limbă era scrisă biblia? Iar dacă tot vorbim de daci, unde ne sunt tradiţiile? Cine şi-a bătut joc de ele şi le-a cosmetizat întru ortodoxism?
Dar nu e aşa, nu limba ne aduce aminte că suntem români. De la venirea romanilor până la prima unire a principatelor nu exista nimic care să stârnească în mine patriotism. Asta pentru că nu au existat oameni importanţi. Prin urmare nu conservarea tradiţiei te face patriot, ci aprecierea oamenilor care au luat decizii bune, care au făcut ţara să prospere, din toate punctele de vedere.
Limba nu e decât o amprentă a celor care au trecut prin zonele acestea. Am imprumutat cuvinte latine, slave, maghiare, turceşt…
Iar despre daci… Ei au trăit acum două milenii şi s-au risipit. Cum mă face pe mine acest lucru mândru?
Indiferent de ce spun unii, conform DEX limba este un element definitoriu al natiunii, deci şi al patriei şi al patriotismului. Ca orice limbă şi limba română are rădăcini şi a suferit influenţe în timp… Rădăcina este limba latină, iar influenţele au venit în timp de la cei din jur, greci, slavi, maghiari, germani, turci, francezi, englezi.
Ca în toate ţările din Europa şi pe teritoriul actual al României, la inceput slujbele reliagiase s-au ţinut în limbile clasice: latină, greacă sau slavonă. De abia în epoca modernă s-a tradus Biblia în limbile naţionale şi s-a început oficierea slujbelor în limba naţională.
Tradiţia precreştină este foarte perzentă şi astăzi în ortodoxismul românesc mai ales în cultul morţilor.
Oameni care au luat decizii bune pe acest teritoriu au existat şi înainte de unirea principatelor chiar dacă ne gândim numai la Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu sau Vasile Lupu…
Patriot te poate face aproape orice… pădurea toamna, florile din grădină, victoria unei echipe româneşti într-o competiţie, educaţia de acasa şi/sau de la şcoală!
Voi va dati seama ca „rasa pura” romana e defapt la origine o corceala intre natia lui Decebal si a lui Traian ?
Unde mai pui ca acest „romanism” pur e defapt un proces dinamic de schimbare a populatiei. Natii vin si natii pleaca si astfel un popor evolueaza.
Da. Rasa noastra „pura” se afla intr-o corceala continua. Poporul roman e defapt o suma de greci, rusi, unguri, evrei, tigani, polonezi, tatari, iar mai nou, negri si asiatici.
Asa evolueaza un popor, absorbind oameni de diverse etnii, credinte, culturi, limbi, etc.
Asa s-a format poporul, limba si cultura romana. Ca o suma de elemente straine!
Cat despre cei care cred ca fac un bine „aparand” „interesele poporului”; ei nu fac decat sa franeze evolutia natiunii lor, sa o blocheze intr-o perpetua stare de conservare.
Nationalistii si patriotii nu sunt decat niste „amish” culturali care vaneaza o utopie imaginara ce a existat intr-un trecut imaginar.
Poporul, limba, obiceiurile si cultura nu sunt decat niste auxiliare ale rasei umane, niste unelte care cu timpul, evolueaza, isi ating apogeul, nu-si mai au rostul si sunt inlocuite cu elemente noi, mai eficiente.
Romania&co va ajunge, ca tot ce exista, a existat si va exista pe lume azi, in groapa de gunoi a istoriei.
Dar aveti dreptul sa visati la o lume tri-colora, plina de ubermensch albi, in care marea conspiratie ungaro-tiganeasca a fost invinsa definitiv.
Dragă „hippiemuslim” faci nişe confuzii grave cu privire la tradiţii, daci, ortodoxism şi slavi… Patriotismul este o noţiune complexă şi include, printre altele, şi păstrarea tradiţiilor. Poţi fi patriot într-o mie de feluri, însă limba este, cred, un element esenţial. Altfel, „patriotismul” cam sună a ipocrizie.Te sfătuiesc să iei un dicţionar pentru a lămuri sensul cuvântului. Este problema ta cum te face pe tine un anumit lucru să te simţi mândru sau nu… Însă te asigur că limba română NU este deloc „doar o amprentă a celor care au trecut prin zonele acestea”. Faptul că am împrumutat cuvinte din alte limbi nu înseamnă că ne-am pierdut identitatea lingvistică… Şi asta pentru că împrumuturile s-au produs într-o epocă în care limba română era deja formată… În clasa a XI-a se învaţă, la limba română despre aceste lucruri. 🙂
P.S. : Fără legătură concretă cu subiectul în sine, mie mi se pare că prea mulţi în ţara asta au impresia că ştiu mai mult şi simt mai mult decât restul, când, de fapt, singurul lucru care îi diferenţiază de ceilalţi este vorba muuuultă (care, tot după tradiţie, este sărăcia omului…) Şi când te gândeţi că toată „vorba” asta este în aceeaşi limbă românească…
„Oameni care au luat decizii bune pe acest teritoriu au existat şi înainte de unirea principatelor chiar dacă ne gândim numai la Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu sau Vasile Lupu…”
Ca de exemplu: construirea mănăstirilor şi otrăvirea fântânilor?
În clasa a XI-a se învaţă la limba română despre aceste lucruri, dar hippiemuslim poate că nu a deschis vreodată o carte de Nicolae Cartojan sau Alexandru Piru. Dacii au trăit acum două milenii şi s-au risipit? Te anunţ că, mai nou, dacii ne-au lăsat o bogată moştenire lingvistică. Sunt sigură că foloseşti zilnic o bună parte din acele cuvinte. Te rog deschide o carte.
Ca să pun şi eu paie pe foc în discutie, ştiaţi că aşa-zisul „românism” pur e defapt un proces dinamic de schimbare a populaţiei? Naţii vin şi naţii pleacă iar astfel un popor evoluează.
Da. Rasa noastră „pură” se afla într-o metamorfoză continuă. Poporul român e defapt o suma de greci, ruşi, unguri, evrei, ţigani, polonezi, tătari, iar mai nou, negri şi asiatici, adăugaţi la baza „românească”.
Aşa evoluează un popor, absorbind oameni de diverse etnii, credinţe, culturi, limbi, etc.
Aşa s-a format şi continuă să se formeze poporul, limba şi cultura română. Ca o suma de elemente străine!
Cât despre cei care cred câ fac un bine „apărând” „interesele poporului”; ei nu fac decât să frâneze evoluţia naţiunii lor, să o blocheze într-o perpetuă stare de conservare.
Naţionaliştii & Co nu sunt decât nişte „amish” culturali care vânează o utopie imaginară ce a existat într-un trecut imaginar.
Poporul, limba, obiceiurile şi cultura nu sunt decât nişte auxiliare ale rasei umane, nişte unelte care cu timpul, evoluează, îşi ating apogeul, nu-şi mai au rostul şi sunt înlocuite cu elemente noi, mai eficiente.
E trist, dar România (şi tot ce ţine de ea) va ajunge, ca tot ce exista, a existat şi va exista pe lume, în groapa de gunoi a istoriei.
Acest element românesc de care vorbiţi cu toţii e o noţiune confuză, ca o ceaţă. Dacă e să comparaţi „românescul” de acum 500 de ani cu cel de peste 200 de ani în viitor, veţi observa diferenţe majore. Diferenţele acestea sunt marca evoluţiei, mulţumita factorilor externi ţării. Fără aceste elemente externe (influenţa culturală, imigranţi, etc), am avea stagnare. Am fi precum triburile actuale de aborigeni sau civilizaţiile precolumbiene. Aceştia, trăind în medii închise, izolate, au rămas într-o stare de conservare. Au îngheţat în timp. Şi putem vedea cât se poate de clar unde a dus acest lucru.
Dacă vreţi să faceti ceva bun pentru popor, susţineţi o ţară liberă în care portul, cultura şi etnia să fie la nivel de individ, nu instituţionalizate şi băgate pe gâtul tuturor. Cel mai bun lucru pe care l-ar putea dori un patriot e să aiba un popor liber, un popor care să-şi poată decide singur limba şi obiceiurile.
Cine suntem noi să impunem semenilor noştri să urmeze modele şi tipare?
Nu mă înţelegeţi greşit. Ţin la ţara asta, dar eu cred că oamenii trebuie lăsaţi să-şi zideasca limba şi cultura cum vor ei, fie spre bine sau spre rău.
Nu este nimic rău în a construi mănăstiri… Ele au fost dealungul timpului, bastioanele învăţământului, artelor şi al culturii. Chiar marea majoritate a operelor anticilor greci s-au transmis, până în zile noastre, prin mănăstiri. Până în secolul al XVI-lea (reforma protestantă) nici nu se poate vorbi de învăţământ, artă sau cultură laică!
Otrăvirea fântânilor, sau mai exact distrugerea resurselor inamicului face parte din arta războiului încă de la Sun Tzu (Sun Zi), deci cinste celor ce au luat „decizii bune” pentru neamul lor…
Formularea „Aşa s-a format şi continuă să se formeze poporul, limba şi cultura română. Ca o suma de elemente străine!” mi se pare cel puţin ilogică.
Cum poate fi ceva suma unor elemente care îi sunt străine?
În cazul poporului, limbii sau culturii putem vorbi despre modificarea conţinutului propriu prin asimilarea în timp a unor elemente străine!
Dragă Bogdan, nu a vorbit nimeni despre naţionalism în aceste comentarii şi cu atât mai puţin în articol. Mi se pare o eroare gravă să confunzi tradiţia şi respectul pentru limba română cu naţionalismul. E o dovadă clară de lipsă de informare şi de înţelegere greşită a unor concepte. Vorbeşti despre „un popor care să-şi poată decide singur limba şi obiceiurile…”. Eşti sigur că ştii despre ce vorbeşti? După un „discurs” lung, din care nu se înţelege mare lucru decât o revoltă lipsită de logică (e drept, coerenţa în exprimare ţine de limbă…. ce să-i faci, din nou limba asta română…), termini apoteotic într-un stil „a la Caragiale” cu o frază de tipul „Nu mă înţelegeţi greşit. Ţin la ţara asta… etc. etc” care mă şi face să mi-l imaginez pe Caţavencu.
În plus, afirmaţia pe care o faci la un moment dat mi se pare incredibilă…. „Poporul, limba, obiceiurile si cultura nu sunt decat niste auxiliare ale rasei umane, niste unelte care cu timpul, evolueaza, isi ating apogeul, nu-si mai au rostul si sunt inlocuite cu elemente noi, mai eficiente.” E revoltător şi…trist. Cultura…un auxiliar?????? „No comment!” (ca să folosesc un element de jargon consacrat).
Recunosc că România actuală mă lasă rece. Însă continui să sustin că România până pe la 1900 mă face mândră. Păcat că-i locuită, ce să zic.
„pentru asta, în fiecare clipă ar trebui să sărbătorim în suflet faptul că am rămas să trăim pe pământul strămoşilor, că nu ne-am pierdut rădăcinile, că nu ne-am vândut sufletele şi că nu ne-am uitat limba!” – defapt unii dintre noi au uitat limba și rădăcinile din care se trag (dacă știu care sunt alea). Nu generalizez, dar majoritatea care au plecat în țări străine și au dat și ei oleacă de niște bănuți (fie la căpșuni, fie cu un bătrânel, o bunică, mai oleaca pe autostradă, mai oleacă cu mâna pe după tejghea) nici nu vor să mai audă de România, de limba română, mă rog, dacă acești oameni pot fi numiți români. Și tu îmi spui cî spiritul patriotic este pretutindeni? Să fim seriosi.
Vorba lui hippiemuslim: bull*hit .
Dragă Georgiana, sincer nu înţeleg ce vrei sa spui, deoarece prin tot ceea ce faci chiar şi la revistă demonstrezi că România actuală NU te lasă rece…
Cât despre România care ar trebui să ne facă mândri, cred că ar trebui să mai urcăm un pic ştacheta, măcar până prin 1938!
Recunosc ca m-am contrazis, dar sentimentul national a disparut in asa mare masura si a devenit un asemenea instrument de… branding, la o adica, incat de fapt aceasta sarbatoare a Romaniei ma lasa rece, nu Romania. Intr-adevar, am gresit in exprimare.
losy, biserica ortodoxă nu este protestantă, iar confensiunile protestante au fost un răspuns la îndobitocirea creștină, în special cea catolică.
Din puținele cărți „deschise” de mine am luat la cunoștință faptul că multe documente laice (antice) au fost distruse de către biserica catolică. Iar dacă e vorba de educație, mintea creștin-încuiată nu putea oferi informații decât în limita scripturilor. Oare cine… dar cine(?!) a facut imposibila prezenta laicității în Evul Mediu? Despre biserica ortodoxî ce se mai poate spune? E de ajuns să mă gândesc la membrii (unii) forumului creștin ortodox care susțin că pământul e plat.
Otrăvirea fântânilor trebuia să sublinieze chiar proastele decizii făcute de Ștefan cel Mare (în special). Faptul ca personajul menționat anterior se lupta într-una cu turcii nu ne-a adus nimic bun, iar în cele din urmă am ajuns saăavem shawormarii la tot coltul. 🙂
Eu cred că ar trebui să fim mândri de ceea ce suntem fiecare dintre noi… În fond noi înşine sunem o parte din România… Mie mi se pare lipsit de sens să ne plângem atâta şi să ne complacem în fraze de genul „Aşa suntem noi românii…!” Refuz să cred că în ţara asta totul se învârte în jurul mediocrităţii. Şi da, te contrazici Georgiana… Pentru că uite, tu şi alţii ca tine sunteţi dovada concretă că România actuală nu este numai aşa cum au grijă să o descrie cei care comentează cu pesimism de pe margine.
Eu sunt de acord cu ultimul comentariu al doamnei profesoare 🙂
1. „Cum poate fi ceva suma unor elemente care îi sunt străine?”
Ca să citez din „discurs” : „o suma de greci, ruşi, unguri, evrei, ţigani, polonezi, tătari, iar mai nou, negri şi asiatici, adăugaţi la baza “românească”.
Ce legatură există intre etniile enumerate mai sus? Uite totuși că ele și-au lăsat amprenta și s-au contopit cu populaţia indigenă pentru care ungurii, evreii, … erau străini!
Fireşte, azi nu mai putem spune că sunt străini fiindcă sunt de mult integrati în forma actuală a limbii și culturii române, dar la vremea lor erau elemente străine, cum sunt azi chinezii aduşi ca fortă de muncă la noi in tară.
2.”Mi se pare o eroare gravă să confunzi tradiţia şi respectul pentru limba română cu naţionalismul.”
De loc, fiindca tradiția și limba sunt elemente centrale, de baza ale naționalismului. Ele sunt incluse în naționalism, iar de altfel, mulți care se consideră naționalisti respecta aceste elemente, ca atare, pot spune ca „sunt în tema”.
3. „E o dovadă clară de lipsă de informare şi de înţelegere greşită a unor concepte.”
…drept care, cu indulgență v-aș sugera să vă documentați asupra mișcărilor naționaliste și a trecutului lor și veți vedea ca aceste „concepte” nu sunt prea depărtate unul de celalalt.
4. „“un popor care să-şi poată decide singur limba şi obiceiurile…”. Eşti sigur că ştii despre ce vorbeşti?”
Sugerezi cumva că a susține libertatea de alegere e un pericol mortal?
Omul nu s-a născut cu tipare predefinite în viață. El are deplin control asupra propriei persoane. Nu are nevoie de farisei care să-i dicteze ce să fie și ce să facă.
5. „ce să-i faci, din nou limba asta română…), termini apoteotic într-un stil “a la Caragiale” cu o frază de tipul “Nu mă înţelegeţi greşit. Ţin la ţara asta… etc. etc” care mă şi face să mi-l imaginez pe Caţavencu.”
Mă bucur că v-am putut stimula imaginația, cât despre acuzația de demagogie, dacă-ați fi citit și dumneavoastra mai cu atenție ce-am scris, ați fi observat că replica de final nu se bate cap în cap cu restul „discursului”.
Daca era să mă țin de demagogie, nu mă apucam să-mi irosesc viața lăsând mesaje pe la rubrici micuțe de ziar, iar dacă era să fiu de talia lui „monser” Cațavencu, eram mult mai departe și iarăși, n-aș fi avut timp să stau să demontez acuzațiile tuturor trecătorilor.
6. „Cultura…un auxiliar?????? “No comment!” ”
Cultura cu sensul de arte, tradiții și obiceiuri (cultura italiană, spaniolă, greacă, etc). Sau ai crezut că vorbeam de știintele exacte, rațiune și cunoaștere?!
Numărul cărților și vârsta sunt trădate de ardoarea mesajelor…
Reforma protestantă nu a fost sub nici o formă un răspuns la „îndobitocirea creștină”, deoarece toate cultele protestante și chiar mai nou cele neoprotestante, se declară creștine!
Într-adevăr au fost, sunt și vor fi cărți distruse de fanatici religiosi, dar asta nu ne dă dreptul să condamnăm toate religiile pentru asta.
Biserica a cheltuit bani pentru învățământ cu mult înainte ca autoritățile laice să facă acest lucru…
Personal consider că Vasile Lupu a fost un domnitor mai bun decât Ștefan cel Mare, dar asta nu îmi dă dreptul să îl acuz retroactiv pentru războaiele cu turcii, cu atât mai mult că astfel, probabil, a salvat Moldova de la trasformarea în pașalâc și pe noi de la a deveni un altfel de albanezi. Iar dacă tot el este de vină pentru invazia moderna a turcismelor, atunci în Germania cine este de vină pentru invazia infinit mai masivă a acestora?