Scrisoare pentru Moş Crăciun

Să încep cu „Dragă”? cu “Stimate”? poate “Iubite”?
 
Închipuie-ţi doar că mă vezi oftând şi începând cu “Moşule…”
 
…dacă îţi scriam cu mult înainte, ai fi spus că sunt egoistă şi că vreau să fiu prima din atâtea mii de suflete care îţi trimit dorinţe; dacă îţi trimiteam scrisoarea mai târziu ai fi spus, poate, că e doar o scrisoare ca oricare alta cu expeditor anonim care nu aşteaptă răspuns.

Ştii, Moşule… la mine în oraş e toamnă! Toamnă multă, cu frig împrumutat de la vestita iarnă, o iarnă micinoasa şi zgârcită! Când a început, am simţit cum mă inundă firesc, iar acum vreau doar să o vărs într-o cutie cu anotimpuri trecute şi să privesc trecând pragul o mireasă cu ochi negri, cărbunii dintr-un om de zăpada. Să o las să-mi îngheţe încheieturile cu răsuflarea-i tăioasă şi să fiu fericită că nasul meu e roşu cu un motiv: e frig de iarnă, nu de toamnă leneşă, tolănită pe străzi întortocheate şi suflete izbite în ceaşca de cafea pe care o bei dimineaţă în fuga ta dementa din casă sau în renumitul Sage, învăluit de aburi de melodie care înnebuneşte pereţii. Moşule… mă gândeam într-un timp să te rog schimbi versurile din “Let it snow”! Cum îţi mai place să mă amăgeşti… tu ştii că eu am fost cuminte? Da! Am fost cuminte şi de asta îţi cer să mă îngropi în zăpadă! Să iei o sită şi să cerni fulgi mari şi reci ca să facem versul adevărat. “Să-i iubeşti pe cei din jurul tău!” I-am iubit şi îi iubesc. Dacă pe unii i-am iubit mai puţin, să ştii că am vrut doar să le dau altora iubire mai multă şi mă temeam că nu mai rămâne… dar a rămas. Şi de asta m-am hotărât să mai iubesc. “Zâmbeşte indiferent de situaţie!” Eu am mai şi râs, iar dacă am mai şi plâns e pentru că de data asta nu-mi plăcea că râdeau alţii prea mult. Eu vreau să râdem toţi la fel. Să iubim toţi la fel şi să fim iubiţi şi, de fapt, să nu aşteptăm asta. Şi ca să-ţi demonstrez că perioadă asta e fus de iubire tors de multe suflete tinere o să-ţi desenez cuvinte despre câteva amintiri.
 
Îmi spunea ea de curând, într-o seară când ceva greu ne transforma respiraţia obişnuită în oftat cu dâre de dor, că i s-a întâmplat ceva la care nu mai îndrăznea să privească de frică să nu-i cadă privirea şi să nu-şi mai poată ridica căpruiul negru. Avea obrajii roşii şi o dureau de la cât de tare zâmbea. Chicotea ca un copil şi se abţinea să îşi arate fericirea care totuşi o învăluia aşa mică-mare cum era. Se temea ca nu cumva să piardă dacă dă prea mult. Şi îmi scria copila cu o căldură nefirească. Scria câte un cuvânt ca să pot să îmi întipăresc bine în minte fiecare înţeles şi să simt măcar pe aproape ce simte ea. Şi îmi amintea cum o ploaie din ochi mari făcuse dintr-o strângere de mână o îmbrăţişare care cuprindea Pământul. Era o ploaie pentru micuţa-băieţoi, visarea din povestea noastră. Şi de atunci noi povestim. Şi râdem. Şi cântăm. Şi împrăştiem cuvinte chiar şi din priviri şi ce ştie ea… e clipa în care îmi iau masca de zâmbet care acoperă tot. Îţi spun asta, Moşule, ca să strecori în sacul tău o noapte plină de ninsoare între câteva alei vechi şi luminate. Să o strecori şi să i-o aduci ei. Şi să-i pui undeva într-un colţ, agăţat, un glob cu ochi negri şi calzi care fac din copila mea un colecţionar de zâmbete. Şi recitind ce-ţi spun observ că nu am spus cine-i ea. Nici nu o să-i dau un nume. O să spun doar că e fata cu păr negru, care păstrează pe un dulap cutia cu inscripţii memorabile. Omul mare cu suflet de copil şi care cântă sub alintul uneia ca mine.
 
Şi acum, te întreb cum aş putea să nu fiu cuminte când eu ascult asemenea poveşti? Poveşti frumoase despre suflete care se schimbă. Şi toate astea acestea, ca să-ţi spun că vreau zăpadă. Multă zăpadă. Şi îmbrăţişări uriaşe între oameni mici. Şi iubire. Multă iubire. Ca să se împleticească cu zăpada şi să ne înroşească adâncurile inimii. Hai, Moşule, fă să fie frumos! Şi dacă mă dezamăgeşti… dacă mă dezamăgeşti, o să rămân doar eu şi o poveste scrisă şi uitată. Expeditorul transformat în anonim. Şi nu din cauza scrisorii lui, ci din cauza unui răspuns păstrat în ţinuturi reci. 
 

Semnat, 
 
O  Încrezătoare-În-Moş Crăciun!
 
 

P.S: Să nu spargi globul cu ochi negri! Vor sări ţăndări de suflet…