Cele două Diane de Al.Dumas

Având o adevărată însemnătate istorică,  cartea Cele două Diane, a lui Al.Dumas, ne ajută să descoperim Franţa secolului al XVI-lea, de la domnia lui Francisc I până la cea a lui Francisc al III-lea. Scena romanului o constitue Curtea, care în acea epocă avea reşedinţa în măreţul palat Luvru.

Pe parcursul operei apar faimoasele figuri ale vechii Franţe, cum ar fi Henric al II-lea, Diana de Poitiers, cea mai crudă femeie a acelei perioade şi maleficul conetabil de Montmorency, cei trei formând triunghiul unei iubiri stranii. Alte personaje care dau veridicitate romanului sunt Maria Stuart, Francisc al II-lea, Caterina de Medicis, generalul de Guise, Diana de Castro şi personajul principal, ultimul descendent din neamul său, Gabriel de Montgommery, în jurul căruia se desfăşoară de fapt toată acţiunea.

La aniversarea propriului majorat, tânărul Gabriel află de la doica sa că este urmaşul vechiului neam de gentilomi de Montgommery, dar și că tatăl său dispăruse misterios. În aceeaşi perioadă, iubita lui, Diana, la vârsta de 12 ani află că este fiica regelui Henric şi este silită să se căsătorească cu ducele de Castro. După nuntă, cei doi se despart, Diana plecând la Luvru şi Gabriel în armată. Peste 6 ani este trimis la Paris, pentru a-i prezenta regelui Henric al II-lea steagurile oraşelor cucerite. Cu acest prilej, este numit căpitanul gărzilor regale, având astfel posibilitatea să se revadă cu iubita sa, Diana de Castro, devenită văduvă după ce soţul ei fusese ucis într-un război.

În scurt timp, Gabriel (sub numele fals de conte de Exmes) află că tatăl său este, după toate probabilitățile, în viaţă şi astfel apare un nou mister. Situaţia devine şi mai încurcată, datorită unei alte enigme,din care reiese că tatăl Dianei de Castro poate fi atât regele, cât şi tatăl lui Gabriel, în urma unor intrigi amoroase ale favoritei Diana de Poitiers. După unele destăinuiri ale doicii sale, Gabriel află că tatăl său este încă viu, dar se află într-un loc greu accesibil, despre care știu doar cei trei de la Curte (regele, favorita acestuia şi conetabilul). Pentru a ajunge la părintele său, urmaşul Montgommery este nevoit să dea dovadă de curaj, de isteţime şi de  inteligenţă. Totuşi, pe parcursul vieţii, ultimul descendent al familiei nobile retrăieşte multe dezamăgiri, trecând prin multe cu ajutorul sabiei şi al nobleţii.

Opera este ușor melodramatică, prezentând dragostea imposibiă, intrigile şi înşelăciunile unei Curţi desfrânate. Dincolo de aceste aspecte, cititorul poate vedea ce înseamnă trădarea precum și  devotamentul adevărat. Având o viaţă scurtă, ultimul gentilom al casei de Montgommery o trăieşte între dragoste, devotament şi răzbunare.Toată viaţa lui este o tragedie: enigma Dianei de Castro, dispariția tatălui, trădarea şi înşelăciunea scutierului fals (ce semăna leit cu spionul conetabilului de Montmorency), neputinţa de a-şi pedepsi duşmanii şi pe ucigaşii tatălui.

Scena tragediei o reprezintă  dragostea regilor – Delfini, intrigile josnice ale Dianei de Poitiers şi ale conetabilului de Montmorency, rolul de marionetă al lui Henric al II-lea, sufletul crud al Caterinei de Medicis şi povestea a doi îndrăgostiți comparabilă cu cele ale lui Shakespeare.

Cele două Diane, mamă și fiică, sunt polii opuși a ceea ce poate însemna caracterul uman – una este josnică, malefică şi crudă, cealaltă este gingaşă, iubitoare şi pacifistă. Doar la sfârşit aflăm adevăratele sentimente dintre cele două Diane, elementul de legătură dintre ele fiind contele de Montgommery. Printr-un capriciu al Puterii Supreme, soarta lui Montgommery – fiul coincide cu cea a tatălui:

„Astfel sfârşi acest om extraordinar,unul dintre sufletele cele mai puternice şi mai frumoase pe care le-a văzut secolul al XVI-lea.A stat tot timpul în rândul al doilea;dar s-a arătat  întotdeauna demn de primul”(Al.Dumas).