Actori: Armand Assante
Gotti este un film inspirat din realitate, din activitatea Mafiei Italiene în Statele Unite ale Americii. În general, filmele de acest gen au două coordonate de dezvoltare a subiectului: prima este cea care începe cu prezentarea vieţii unui copil care ajunge unul dintre cei mai importanţi oameni în branşă (un fel de „bildungsfilm” – Goodfellas, Godfather), iar a doua ar fi cea bazată pe prezentarea unor evenimente care au marcat într-un fel sau altul istoria (dacă sunt ispirate din realitate).
Gotti este un pic diferit, încadrându-se la într-un gen aflat la confluența acestor două coordonate. Nu se prezintă viaţa personajului de când era copil, scenaristul lăsându-ne pe noi să ne imaginăm cum a fost, dar nu este nici o simplă înşiruire a evenimentelor. Este o combinare între cele două subiecte, rezultatul fiind unul apreciat de lumea cinematografică.
O mare parte dintre oameni cred că în mafie nu sunt reguli, că fiecare face tot ce vrea el pentru a obţine ce își doreşte, însă nu este deloc aşa. Poate că, într-un fel, Mafia este „instituția” cu cele mai stricte reguli şi cele mai aspre pedepse . Acest John Joseph Gotti (interpretat foarte bine de Armand Assante) a încălcat numeroase reguli ale mafiei, sfidând constant orice tradiție, pentru a deveni şeful familiei Gambino, una dintre componentele importante ale Cosa Nostra. Politica lui a ruinat întreaga organizaţie, aceasta nereuşind să se mai redreseze, cu toate că funcţionează şi în zilele noastre (acum aproximativ o lună fiul lui John a scăpat de pentru a patra oară de închisoare, întrecându-l pe tatăl său care a trecut cu bine peste trei procese, cu toate că erau probe evidente împotriva lui). Acest lucru demonstrează că justiţia este pentru cei slabi şi că toate instituţiile statului (indiferent de ţară) sunt manevrate de unii oameni cu o foarte mare influenţă.
După multa muncă, Gotti este în sfârşit prins de FBI (cu ajutorul unor microfoane plasate în casele de întâlnire ale mafiei). John Gotti este închis în 1992. În anul 2002 el moare, lăsând însă în urmă un întreg imperiu condus acum de către fiul său, considerat şeful mafiei newyorkeze).
Un lucru care mi-a plăcut în mod special la acest film îl reprezintă monologul rostit de Armand Assante la începutul filmului. Acesta dezvăluie cât de inteligent şi nemilos poate fi un mafiot, dar şi cât de idiot poate fi uneori, personajul creând un fel de portret al mafiotului tipic. Filmul are însă și multe puncte slabe, cum ar fi prezenţa unor momente fără o importanţă covârşitoare și insistența asupra unor detalii fără prea mare importanță, care creează o oarecare monotonie. Dincolo de micile neajunsuri, cred că e un film care merită văzut.
P.S.: Acelora care sunt împătimiţi ai filmelor cu subiect monoton şi simplu sau fascinaţi de vampiri îndrăgostiţi de pământence (sau invers, nu prea ştiu…) sau de comedii gen „trei merg cu o maşină şi fac ceva” nu le recomand vizionarea acestei pelicule deoarece s-ar putea să fie dezamăgiți.
M-ai convins să mă uit la film! Mi-ar fi plăcut dacă în loc de ps ai fi pus Avertisment! Crede-mă, ar fi fost mai …în spiritul cronicii :))