Nu îţi este dor?

Nu îţi este uneori dor de prietenul din copilărie cu care împărțeai jucăriile şi dulciurile cu zâmbetul pe  buze sau de timpul petrecut cu el, de joaca nesfârşită, de timpul inepuizabil, când nisipul din clepsidră nu se mai scurgea şi rămânea la fel în ambele părţi? Sau poate îţi este dor de zilele de naştere serbate cu toţi copiii şi de casa transformându-se în perimetru de joacă. Îmi aduc şi acum aminte cum împreună cu fraţii, cu verişorii şi cu cei de la “grădi” inventam şi învăţam jocurile cele mai amuzante. Râdeam. Nu aveam nicio grijă… Eram înconjurați de animăluţe de pluş, de tractoraşe, de tot felul de maşinuţe, de păpuşi împrăştiate peste tot. Doamne, ce bucurie! Şi “zarva”, cum spuneau cei mari, care se auzea din stradă, o să mi-o amintesc mereu.

Nu îţi este dor să faci o plimbare cu părinţii sau chiar cu bunicii, să mergeţi în parcul în care nu vedeai pe nimeni trist, sau în care, de fapt, nu era nimeni trist? Sau de vata de zahăr pe care o mâncai de fiecare dată cu atâta poftă ori de piesele de teatru pentru copii. Sau poate îti este dor de mireasma vremurilor de atunci… Vai! Sau poate îti este dor de carusel, de trenuleţul multicolor care ajungea până la cer, de ceştile minuscule de ceai, de… Ce bine era atunci!

Sigur îţi este dor şi sigur te poţi bucura şi acum doar că, acum ești mare și gândești mult mai pragmatic. Sau, cum ar spune un profesor de economie, „satisfacţia scade odată ce consumul creşte”. Și totuși, privește din nou în tine, ca în clepsidra de altădată – mai ai timp să copilăreşti! Poţi începe chiar de acum!