„Info, nu uita, ne-ai promis victoria!”

O frază veterană, dar stimulantă de fiecare dată. O strigare intens trăită, venită din străfundul dorinţei. O galerie răbufnind din starea latentă instalată în ultima vreme. O bancă de rezerve, practic, inundată de țipetele şi de prezenţa celor ce simt meciul la fel de intens ca şi jucătorii.

Aproape fanatici, nu uită să poarte şi simbolul liceului nostru, demn de „expus” de această dată . Dar, să nu credeţi că aceasta a fost atmosfera, încă de la început. Obişnuiţi cu spectacolul oferit de echipa liceului de baschet masculin şi cu aparenta uşurinţă de a învinge orice altă echipă – aceasta datorită profesionalismului jucătorilor – spectatorii au venit să asiste la finală, convinşi de un rezultat favorabil. Aşadar, cordial, ne-am luat locurile în tribune, privind cu colţul ochiului la galeria ce ni se alătura în Sala Polivalentă, dar nu cu aceeaşi perspectivă. Mândri că ne afirmam cu prezenţa, momentan, mai tare decât Liceul Naţional aşteptam startul meciului. Priviri încordate, aproape emoţionate, se iveau de pe teren. O stare cumulată în încurajarea înainte de început. Fluierul de start n-a făcut altceva decât să exteriorize stările ascunse până atunci. Solicitaţi atât fizic, dar mai ales psihic, jucătorii echipei noastre păreau insuficient de motivaţi pentru un astfel de meci. Lăsau emoţiile să le răpească şi concentrarea deprinsă. Astfel, balanţa coşurilor înscrise cu cele primite era destul de dezechilibrată. Primul sfert, condus de Naţional cu 26-15 puncte a produs schimbări în tribune.

Ce e o echipă fără susţinători? O echipă ce joacă nemotivat… Astfel, atmosfera s-a declanşat. Încă din primele rânduri, până în cele de sus – cei care frecventează Sala Sporturilor ştiu că nu sunt puţine –  se aud strigăte. Cei  mai mici dau frâu liber trăirilor – ţipă, se ridică nerăbdători la fiecare fază de pe scaune, oftează – noi, cei un pic mai mari, încercam să ne înăbuşim puţin frenezia. Câteva chicote, strigări, imposibil de reprimat, ies la suprafaţă. Părinţii nici ei nu-şi pot stăpâni emoţiile. Profesorii încercă să-şi păstreze calmul, un calm aparent. Pe teren se încearcă o trezire, însă nu una bruscă. Uşor, uşor, preluarea iniţiativei se remarcă şi apar răsturnări de situaţii. Se apropie de scor, dar nu-l doboară.

Sfârşitul primei reprize se încheie cu un considerabil avantaj pentru Naţional (44-30), însă suntem mai liniştiţi sufleteşte. Pe fețele jucătorilor se citeşte determinare. Sfertul al treilea este unul nebunesc. Suspansul, intensitatea jocului ating cote maxime. Sfertul al patrulea  este destinat celor puternici. Stăpânirea de sine, dăruirea au adus  LIIS-ul învingător, cu scorul de 86-83. Concentrarea şi motivaţia s-au adăugat acestora, făcând diferenţa. Subiectiv, o să spun că celor de la Naţional le-au cam lipsit acestea. Se simţea dezordinea şi agitaţia lor odată cu revenirea echipei noastre. Astfel, liceul nostru a reuşit să se impună pe primul loc al Olimpiadei Şcolare de Sport, faza judeţeană, completând piesa lipsă din puzzle-ul învingătorilor sportivi.

Urmează faza zonală, atât la categoria băieţi, cât şi la fete, unde sunt convinsă că vor  exista rezultate la fel îmbucurătoare ca  reuşita unei aruncări de 3 puncte în ultimele secunde ale partidei.

„Meciul de astăzi a fost unul solicitant, cu un scor strâns. Echipa de la Naţional nu a fost cu mult mai prejos decât noi, însă experienţa şi talentul câtorva jucători şi-au spus cuvântul.” (Mircea Mihalea , nr. 4)

„A fost un meci dificil pentru  că am jucat contra unei echipe competitive din care mai mult de jumătate practică baschet de performanţă. Atuul nostru a fost omogenitatea echipei, lucru care ne-a ajutat să revenim în sfertul 4 de la o diferenţă de 10 puncte şi să câştigăm meciul. Suntem mândri de realizare, pentru că anul acesta nu eram favoriţi, media de înălţime a echipei fiind mult mai mică decât anul trecut. Îi datorăm această victorie în special domnului profesor George Stan care ne-a sprijinit şi domnilor  profesori care au fost mai îngăduitori cu noi în această perioadă.” (Alexandru Chidiu, nr.10 – coșgheter, 52 pct)