„O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie. Trebuie timp și complicitate pentru formarea ei…”
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu – Un roman despre care, cu siguranță ați auzit… fie și măcar pentru faptul că el se numără printre „lecturile obligatorii” pentru bacalaureat. Pentru unii acesta s-ar putea să fie tocmai motivul pentru care vor avea ezitări în a-l citi. Înainte de a fi un roman din lista pentru bac, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este o carte tulburătoare despre o dragoste mai dureroasă decât viața pe front.
Ștefan Gheorghidiu și Ela se cunosc încă de pe vremea când erau studenți. Pentru el, această ființă a fost totul: înger bălai cu ochi albaștri; corp de zeiță și zâmbet de copil. Niciodată n-a sperat la ea. Dar ea a devenit a lui… Pe atunci, el era un sărac student la filozofie, ea – o madonnă a universității. Nici el nu știa de ce l-a ales. După un timp, el primește o moștenire considerabilă. Din acest motiv, ajunge să-și cunoască rudele din lumea mondenă, în mijlocul căreia se trezește odată cu vestea despre bogăția lui. Cea care apare dintâi e o verișoară, Anișoara. În scurt timp, ea și Ela devin cele mai bune prietene. De la această prietenie începe viața mondenă a tânărului cuplu, care o încântă enorm pe Ela, mai puțin pe Ștefan. Ruptura are loc la o petecere dată de Anișoara, unde Ela îl cunoaște pe un oarecare domn G., căruia îi acordă toată atenția sa. De la acea mini-vacanță începe infernul celor doi. În scurt timp începe războiul, și Ștefan e nevoit să plece pe front. Trece prin multe, riscând să moară la fiecare pas, dar gândul că iubirea ar mai putea fi salvată îi dă tăria de a rezista. Și totul e în zadar. Pentru că războiul se dovedește a fi o suferință infimă pe lângă drama pe care o provoacă o iubire sfâșietoare.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman al iubirii care macină sufletul. Regretul se amestecă cu ura, ura cu dragostea și dragostea cu regretul; acest cerc neîntrerupt topește în el drama unei iubiri măcinate de gelozie. Este în fond, un fel de cortină care se ridică după ce dragostea și-a luat zborul. Un roman care descrie suferința unui om și care arată că iubirea nu ține cont de nimic, că este un proces complicat care aduce cu sine multă suferință, indiferent dacă ești bărbat sau femeie…
Bravo Lenka 😉
Sau poti sa-l consideri pe Gheorghidiu un usor sociopat, care vede oriunde motive de gelozie si care renunta la o iubire mult prea usor, neintelegand ca intr-o relatie e nevoie de doi si daca Ella l-a inselat, e si din vina lui.
@Georgiana: posibil, dar poate ca o iubea prea mult ca sa nu fie gelos? desi oamenii gelosi sunt cei ce nu sunt increzuti in sine, deci intr-un fel se subaprecia… si pana la urma nici nu am inteles daca ella il iubea sau il schimba cu altul?…
Ei bine, printre altele n-o sa stim niciodata. Tine doar de interpretare. 🙂
cartea are autor? nu prea apare scriitorul (stiu e doar un mic detaliu)
cred ca nea’ Camil merita sa aiba numele figurat pe’acolo pe undeva, chiar si in ultimul rand:D