Despre răbdare…

Răbdarea este una din acele puteri morale care reuşeşte să calmeze sentimentele de supărare şi revoltă, ce izbucnesc în inima simplului om sau care linişteşte durerile şi suferinţele grele.

Răbdarea e sămânța ce are ca rod nădejdea. Ea se naște din ceea ce rămâne în urma tristeții. Suferința se alină în răbdare, răbdarea adânceşte experienţa, iar aceasta din urmă lasă loc speranței. Iar speranța nu este niciodată înșelată, pentru că este singurul lucru pe care îl purtăm mereu în noi.

Omul aflat într-o situaţie limită, știe dooar el că speranța într-adevăr moare ultima. Și moare doar atunci când răbdarea își atinge propriile limite, după ce se zbate între neputința de a schimba ceva și voința de a suporta oricât de mult.  Uneori ne pierdem prea repede cu firea, în situații banale, uitând lecțiile învățate „în teorie”, din care știam că dacă vom reuşi  să ne păstrăm calmul, vom putea depăși orice moment pe care viața ni-l oferă cu titlul de „experiență” . Uităm că răbdarea, mereu răbdarea, poate rezolva ceea ce nimic altceva nu rezolvă.   

Răbdarea este, într-un fel sau altul, un fel de coroană de preț pe care numai cei înțelepți știu să o poarte…