Cum se mai întâmplă din când în când, când doamna presă rămâne fără subiecte, se porneşte o vendetă. Au intrat la rând în colimator medici, profesori, şi, mai nou, câini.
În purul stil autohton, pentru că românul nu mai încape de nimeni şi de nimic, se reîncepe vânătoarea de animale. Lumea este muşcată, puii de 20 de centimetri, care se luptă pentru supravieţuire, sunt mai răi decât buldogii pe care îi asmute câte-un deştept asupra ta.
Mai e necesar să spun că, deontologic, e inuman ceea ce se doreşte a se face? S-a mai încercat, acum mulţi ani, sterilizarea şi eutanasierea animalelor care nu erau adoptate. De fapt, câinii erau luaţi de pe stradă şi omorâţi fără drept de apel, în condiţii inumane. Dar hei, ne-am născut oameni, de ce să avem milă?
Sunt de acord cu eutanasierea câinilor violenţi, deşi avem şi noi criminali şi nu-i omorâm (hai, critică-mă că asemăn un câine cu omul!). Dar ar fi normal să se verifice dacă acel animal e într-adevăr violent, pentru că şi eu dacă îmi dai cu traista-n cap o să îţi rezerv un pumn. Iar eutanasierea ar trebui aplicată celor bolnavi, dacă nu se găsesc oameni dornici să îi accepte aşa şi să îi îngrijească. Însă de ce să îi omorâm pe ceilalţi?
Se vorbeşte enorm de costuri, de manoperă, de materiale, când sunt mii de studenţi la medicină veterinară care au nevoie de practică şi ar face voluntariat mai mult decât bucuroşi. Mă uitam azi la un post tv şi citeam cifre pe un ecran. Cazarea – 100.000 euro, sterlizarea – 600.000 euro, eutanasiera – 300.000 euro. Sper că am reţinut bine. Însă partea frapantă nu e aici, ci apare la intervalul de timp în care nu vom mai avea câini pe străzi. În 7 ani, dacă îi sterlizăm şi în 6 dacă îi ucidem. Ne pătăm cu sânge pentru 1 an. Fără a mai explica faptul că, de fapt, se pot steriliza doar femelele, costurile scăzând. S-ar economisi 300.000 de euro, pentru că şi acei câini care ar fi omorâţi vor fi sterilizaţi înainte, în vederea adopţiei. „Felicitări” presei şi autorităţilor! Aţi reuşit să scoateţi ce e mai rău din român: NEPĂSAREA.
Şi îmi aduc aminte ce îmi spunea o adevărată doamnă: „Un câine, dacă îl hrăneşti o dată, te va recunoaşte şi îţi va rămâne recunoscător toată viaţa. Pe un om îl ajuţi şi toată viaţa şi el va crede că i se cuvine.”
Sunt un mare iubitor de animale și în mod special de câini… dovadă stă rottweilerul meu AIBO!
Mă confrunt aproape zilnic cu câinii fără stăpân.
Umrăresc pe Animal Planet destul de des rubrica ”Animal rescue”, iar informațiile de acolo spun că, de exemplu, câinii salvați sunt evaluați (cu mâna de cauciuc în bolul de mâncare), cei care nu trec testul sunt eutanasiați, cei care il trec sunt dați spre adopție, iar după un timp dacă nu sunt adoptați sunt și ei eutanasiați!
Câinele provine din lup și are aproape toate deprinderile acestuia: trăiește în haită (include și oamenii din jur), are un loc bine definit în ierahia grupului, își apără teritoriul (sursa de hrană) de orice intrus (câine sau om).
Teritorialitatea cânilor fără stăpân este principala cauza a ”accidentelor” provocate de ei. Din păcate foarte mulți oameni ”de bună credință” se folosesc de serviciile câinilor fără să își asume responsabilitatea acțiunilor acestora. Oare cîți dintre noi nu dau de mâncare câinilor de pe lângă bloc, fără să își pună problema că în felul acesta câinele devine dependent de acea sursă de hrană, de acel teritoriu și că îl va apăra… pe pielea trecătorilor prin apropiere.
Pentru elevi de LIIS ar trebui să fie evident că sterilizarea nu este o soluție deoarece, reproducerea la câini (4-8 pui la o fătare, 2 gestații pe an) este o funcție putere, deci cu o creștere foarte rapidă. Pe de altă parte sterilizarea nu schimbă caracteristica de teritorialitate…
După părerea mea nu ar trebui să existe nici un câine pentru care o persoană umană nu își asumă responsabilitatea!
Am câini la bloc sterilizați din banii noștri, ai copiilor, ai locatarilor, doar pentru că ne-a păsat. Și atunci ce să facem? Să-i omorâm? Oricum sunt sterilizati. Doar pt. că în 7 zile n-o să-și găsească stăpân.
Dacă ar fi s-o luam așa, ar trebui omorați și urșii care coboară în stațiuni, și pisicile, și tot ce ne calcă pe noi pe nervi. Da, caracteristica de teritorialitate există, dar este mai ales îndreptată asupra altor câini, rar am văzut câini agresivi cu oamenii fără motiv.
E vina mea că nu reușesc, dar nu pot concepe să omori…
Întrebare: ești dipusă să raspunzi (contravențional sau eventual penal) pentru faptele câinelui (lor) de la bloc?
Urși sunt animale sălbatice, pentru ele trebuie să își asume responsabilitatea autoritățile care au această atribuție (ocol silvic, etc).
Pisicile nu trăiesc în haită și deci nu consideră că oameni sunt o amențare pentru ele.
Parțial corect, teritorialitatea este îndreptată în principal, dar nu exclusiv împotriva altor câini. Motivul violenței îl ”apreciază” câinele, și are la bază comportamentul omului, care fără voie poate fi amenințătoare. De exemplu dacă drumul tău trece între tomberonul de gunoi și locul unde se află câinele, este pentru el un act evident de amenințare și va riposta în majoritatea cazurilor!
Nici eu nu sunt de acord să omori animale fără motiv, dar omul face acest lucru de mii ani in folosul lui implicit sau explicit (hrană, protecție, extindere și ce o mai fi).
Problema este că noi suntem rămași în urmă, trebuie să facem acum lucruri pe care trebuia să le facem acum 200 de ani când le-au făcut și celelalte țări din vest. Iar a le face acum ca cei din vest înseamnă cheltuieli multiple pe care cu ajutorul ”economiei originale” nu ni le putem permite… a se vedea ultimile ”știri”, se prefiguează la orizont: creștere TVA și impozit!
Dragă „alex”, comentariul tău a fost șters din cauza limbajului necivilizat utilizat. Te rugăam ca pe viitor să folosești un limbaj adecvat unei reviste editate de o instituție care promovează educația!