Frumoasă vârstă e copilăria

O, copilărie, dulce nectar din floarea vârstelor…

Leagănul razei de soare ți-a dăruit visul, roua din pajiştea verde ți-a alinat setea; steaua de la Miază Noapte ți-a vegheat drumul iar cireşele coapte ți-au dăruit acel zâmbet jucăuş…

Acum, căzând într-un somn adânc, revezi imagini din acel trecut fantastic, unde nu au existat probleme, dezamăgiri şi şcoală .Atunci lumea era altfel pentru tine. Erai mic şi visai să creşti mai repede; în fiecare dimineaţă te trezeai cu gândul că ai mai crescut un pic… Bunicul îţi dădea un măr înainte de masă fără ca să vadă bunica, iar când aceasta observa tu ştergeai putina ca să nu te certe şi pe tine. Mama îţi cosea o rochiţă nouă, iar tăticul de fiecare dată la cererea ta te plimba pe umeri. Atunci nu puteai înţelege cum de oamenii sunt atât de mari?

Dar, trezindu-te din somn, îţi dai seama că totul este ireal, este o frântură din acel trecut pe care îl visezi zi de zi. Îți revezi primul prieten, care ţi-a dăruit o lopăţică în cap când ai venit pe terenul de joacă, demonstrând că el e şefu’; cabinetul alb al dentistului, în care ai intrat pentru prima dată şi nu ştiai sub ce pretext s-o ştergi cât mai repede de acolo; primul dans de Crăciun… Naiv, speri că mâine ar trebui să mergi la grădiniţă, eşti de acord să dormi la amiază; încerci să eviţi oglinda pentru că ştii că vei vedea în ea chipul preschimbat de vârsta adolescentină şi gândul că ţi-a mai apărut un coş peste noapte nu te linişteşte de loc. Părinţii realizează că eşti mare deja şi nu te mai dădăcesc ca mai înainte, iar bunicii te alintă doar atunci când îi vizitezi după două luni de tăcere. Priveşti lumea sarcastic, având o mie şi una de probleme, majoritatea fiind neserioase. Uneori te simţi fericit. Alteori parcă nu eşti în largul tău; zilele-ţi par monotone, lipsite de culoare şi de acţiune, îţi vine să fugi undeva cât mai departe, să te refugiezi de tot şi de toate, chiar şi de propriile gânduri.

Dacă vii acasă târziu primeşti o porţie bună de morală; mai demult fugeai singur acasă, îngrozit de poveştile cu duhurile rele care fură copii întârziaţi; îţi aminteşti cum revocaţi în pivniţa bunicii Dama de Verde sau fantome şi cum vă speriaţi toţi de cea mai mică adiere de vânt ce stingea lumânarea sau; retrăiești fericirea că nu ai întârziat la emisiunea ta preferată – „Noapte bună”!… Şi câte şi mai îți amintești …

Da, e minunat uneori să-ţi revezi copilăria! Simți că îți înflorește pe buze acel zâmbet de altădată şi, ridicând ochii spre cerul azuriu, amintindu-ţi de toate figurinele ce le vedeai cândva în nourii călători, revezi acel chip inocent pe care l-au văzut cândva oamenii, chipul pe care l-ai avut acum 5, 10, 20 sau poate… de ani în urmă …