Și vine… Vine Crăciunul și, mai important, vacanța atașată acestuia. Și dacă tot se apropie umila pauză, ne facem timp pentru lucruri la care nu ne-am gândit zile, săptămâni, luni.
Vineri, 17 decembrie 2010, Club Hand. Ora 21:00 anunță un concert inedit, o trupă valoroasă care, în ciuda efortului depus pentru a face muzică bună, are o limită de 150.000 de vizualizări pe popularul site media, youtube.com. E vorba de Celelalte Cuvinte. O formație de rock autentic românesc, provenind din Oradea. Și-au început cariera acum exact 29 de ani, iar de-a lungul istoriei lor au trecut prin toate etapele existențiale pe care le poate avea o trupă. De la faimă la anonimat sau invers. Așadar, Iașul are ocazia să găzduiască trupa într-un moment aniversar al acesteia. Concertul a constituit astfel un cadou oferit din suflet pentru ascultătorii de muzică bună din oraș și nu numai.
Ora 21:00… totul este pregătit. Tobele sunt, clapele sunt iar chitările, de asemenea, la locul lor. Însă membrii formației se lasă așteptați, prelungind nerăbdarea fanilor. O oră mai târziu, așteptarea ia sfârșit. În uralele mulțimii, Celelalte cuvinte își fac apariția energic, cu o piesă ce mobilizează mulțimea. „Cu toate că nu îmi stă în fire să fac dedicații, voi dedica această melodie celei mai tinere persoane care este prezentă în seara asta alături de noi.” O să am stârnește astfel nostalgie printre sufletele din sală, în timp ce în fața scenei își face apariția o fetiță de vreo 9 – 10 ani, crescută probabil în spiritul muzicii. Seara continuă cu melodii vechi, înșirate în trei ore pline de dinamism și de armonie în același timp. Spre mulțumirea fanilor, trupa nu ia decât o pauză scurtă, aceasta marcând trecerea de la etapa de început spre cea actuală a discografiei formației. În decursul ultimei ore din cele trei, printre interpretări semi-acustice care au inclus și un tribut adus regretatului Florian Pittiș, Leontin Iovan intervine cu un magistral solo de tobe, ce a impresionat profund pe fiecare ascultător. Dacă vrei unește toată sala într-o singură voce, trezind spiritul romantic din toți cei prezenți. Concertul se încheie, în aparență brusc, dar bisul insistent cerut de public s-a produs, inevitabil. Astfel Iarbă prin păr a ridicat din nou vocile pe primul plan acustic, marcând sfârșitul unui spectacol de zile mari, un adevărat regal de muzică românească.
Ne-a fost dor de tine, Vladut! 🙂 Felicitari!
Da,Iarbă prin păr şi Dacă vrei sunt nişte piese minunate,trezesc atâtea amintiri…
Amintiri imi trezesc în primul rând mie, care știu această trupă cam… de pe când v-ați năcut voi!
Cred că abia mă născusem eu…:) Oricum, e de apreciat că adolescenții ascultă și muzică de genul acesta și că din amestecul eterogen de „genuri” care au invadat piața muzicală, unii mai știu să aprecieze adevărata muzică.
Exact cât trebuie de fin, îndeajuns de zdruncinător! probabil te-ai convins.