Sunt limitat să cunosc de mine însumi, de limite spațio temporale sau de ei… sau nu sunt limitat deloc; depinde despre ce fel de cunoaștere vorbim.
Nu vreau să cunosc din anumite motive. Îmi place misterul sau pur și simplu îmi este mai bine fără a ști. Imaginează-ți cunoașterea ca pe un univers. Universul este în continuă expansiune și nu numai atât… viteza de expansiune crește continuu și ea. Nimeni nu știe cât de repede se extinde universul, nimeni nu știe cât de mare este universul. Prin urmare, nimeni nu știe cât este de știut. Daca ai ști totul acum, peste nici o secundă ar mai fi ceva de știut…
Ei ne-au limitat capacitatea de cunoașterea deseori. S-au simțit mai în siguranță cu oamenii neștiutori. Neștiutori de adevăr, de alegere și de toate cele… controlabili. Le este frică de cunoaștere… Oamenii puternici, în functii mari, au privat adesea populația de adevăr, de cunoașterea lui. Ei au fost și sunt adevărata limită a cunoașterii…
… sau nu sunt limitat deloc…
Am prezentat o serie de factori care ar putea limita un soi de cunoaștere. După conceptia lui Blaga i-am spune cunoaștere paradisiacă… știinta, informație, concret. Mai este însă cunoașterea luciferică ce vizează meditația, contemplarea unui lucru fără a-l concretiza material, neapărat. Aici limita e cerul… și nici chiar el.
Comentarii recente