Să mai am timp să scriu, să respir, să mă opresc în loc şi să simt că nu trec clipele pe lângă mine şi mă lasă în urmă.
Încă nu îmi vine să cred cu câtă repeziciune au trecut anii şi la începuturi chiar mai uitam să cobor din tramvai unde îmi era locul, cu două staţii mai jos de LIIS. Reflex? Cu siguranţă. Unul nedorit, nicidecum.
Însă nu poate să nu-mi fie dor de liceu. Am lăsat în urmă prea multe amintiri, prea multe sentimente, un calorifer pe care, probabil, ar trebui să-l revopsesc la cât am stat pe lângă el (prietenii ştiu de ce), desene pe bancă, fiţuici prin sertar şi poate chiar şi câţiva nervi profesorilor (e inevitabil). Am plecat în schimb cu un car de diplome numai de la BAC şi multe, multe zâmbete.
Bucuraţi-vă de anii de liceu că nu se mai întorc şi oricât de faină ar fi facultatea şi cât de faini ar fi oamenii şi animăleala de ocazie (traducere din dicţionarul studenţesc: petrecere), tot liceul era mai blând şi mai amuzant. Mereu o să-mi amintesc de „i şi jiii” (mai sunt şi la facultate profi cu jiiii), de „D. nu mai comenta!”, şi D. era absent, de toate prostiile în genul „unul se lungeaaaaa şi altul mânca tot” sau de „fata de împărat care s-a transformat într-o păsărică”. A, şi prima notă de 4, la mate. Ajunsesem la sfârşit de sem. 1 să am 10, 4, 10, 4 la mate. Am supravieţuit totuşi.
Liceul e cel mai important pion spre viitorul tău. Trăieşte-l frumos, deştept. Fiecare moment îl vei întâlni o dată în viaţă. Ia tot ce e mai bun din el.
P.S.: Până una alta vă urez vacanţă plăcută băftoşilor. Şi ca să închei într-o notă mai puţin melancolică vă invit să-l cunoaşteţi pe F11. Şi poate chiar să descoperiţi cine e. 🙂
Stii,cred ca starea ta de melancolie mi s-a transmis si mie,desi pana acum mai bantui holurile liceului…insa e trist cand ma gandesc ca va trebui sa plec intr-o zi…
Hmmm…. eu ce să mai spun? Voi plecați, alții rămân și văd cum voi plecați… Ce e mai copleșitor? 🙂 Hai să fim optimiști și să vedem partea bună a lucrurilor… suntem cu toții clipe în vânt, constuim amintiri pentru mai târziu… (cred că încep să am inspirație) 🙂
PS: Geo, ne vedem în curând!!!! 🙂
Unic şi irevocabil, din păcate. Chiar şi ‘i-urile şi ji-ii’ (ăştia mai puţin, după cum zice şi Gaţu). Cea mai plăcută atmosferă rămâne în liceu şi chiar dacă sună stereotipic, încă puţini o trăiesc şi nu se complac în a o arde mai matur decât le e cazul şi timpul. Poate a mai rămas, totuşi o clasă ce poate să metamorfozeze starea care trebuie. Hai noroc şi minte limpede!