nu mă mai mişcă nimic. 
durerea trece prin mine la pas
ca-ntr-o promenadă pe bulevardul copou.
O dau cuvintelor.
trebuia să-mi amintesc cumva de tine, scris,
la fel cum o pasăre, la trecerea anotimpurilor îşi aminteşte
că trebuie să plece.
Femeie cu carnea de smog
şi iz de cenuşă
în timp totul devine firesc
că stai cu capul pe sufletul tău
plângând ”unde te ai pierdut,
Suflete? “
nu mă mai mişcă nimic.
durerea trece prin mine la pas
ca-ntr-o promenadă pe bulevardul copou.
Imi place ! (desi este un singur lucru ce nu pot sa il interpretez / inteleg)
care e acela?:)
„Femeie cu carnea de smog
şi iz de cenuşă”
Smogul este o mixtură de fum şi ceaţă, cel mai adesea fiind toxic şi afectând sănătatea oamenilor. Asocierea „cărnii” cu smogul acolo vine să evidenţieze pe de o parte ideea de încercare a estompării, atât fizicâ, dar mai ales a eului interior, dar şi faptul că această schimbare, această „pierdere” a sinelui îi afectează pe cei din jur. Iar cenuşa, e simplu, ideea de moarte spirituală. Sper că am fost suficient de explicită, mi-e foarte greu să explic textele, aşa cum nici la romană nu-mi place sa comentez poezii.:))