Există o limită a cunoaşterii? (V)

Pentru a analiza limita cunoaşterii trebuie mai întâi să cunoaştem ce este cunoaşterea. Pentru mine, cunoaşterea se clasifică în două tipuri: cunoaşterea omului şi cunoaşterea personală. Cunoaşterea omului este determinată de dorinţa omului de a afla, de a şti şi de a descoperi lucruri noi, pe tot parcursul vieții sale, cu scopul de a determina o evoluție tehnologică şi mentală, atât socială cât şi personală. Acest tip de cunoaştere poate fi şi el clasificat în două tipuri: cunoaştere cu scop şi cunoaştere fără scop (îmi place să îi spun „in-cunoastere”).

Cunoaşterea cu scop  nu reprezintă o chestiune filozofică, ce ţine de psihic şi de incapacitatea fiinţei umane de a înţelege şi de a pune mereu întrebări (pe acest lucru este bazată filozofia. Şi oamenii au în general mentalitatea asta: „Filozofii cunosc!!! Ei ştiu cel mai bine!!!” ) ci reprezintă, părerea personală, efectele cunoaşterii omului, şi anume marile descoperiri ale lumii: bomba atomică, explorarea Universului şi proiectul de la Geneva. Aceste trei lucruri mi se par cele mai fabuloase demonstraţii ale cunoaşterii în sine, ale cunoaşterii ce are un scop anume pe acest Pământ .

Cunoaşterea fără scop, reprezintă toate ideile inutile şi nesemnificative, cel puţin pentru mine, ale filozofilor  care nu fac altceva decât să explice sau să încerce să explice punând întrebări şi întrebări, la care nici ei nu ştiu să răspundă şi îşi irosesc neuronii cu aceste probleme. O întrebare pentru filozofi: ce este antimateria şi cum o putem analiza/manipula/cerceta? Pun pariu că nu ştiu să răspundă?

Lăsând la o parte toate acestea, cunoaşterea personala mi se pare cea mai importantă, cunoașterea fiecărui om în sine, nu a unui nu ştiu cărui filozof ce pierde timpul punând întrebări fără răspuns. Limita cunoaşterii fiecărui om o trasează el însuși, în funcţie de dorinţă şi scopul acesteia. Dacă omul nu vrea, pentru că nu înţelege sau nu îl ajută cu nimic, nu se gândeşte la acel lucru.  E simplu. Cred totuși că aceste gânduri despre „limita cunoaşterii” a trecut de limita proprie. Pot spune doar atât: cunosc şi nu îmi pasă .