-Cum merge cu copilul? întrebă Septimus.
-Oh da, plănuiam să organizez experimentul final în curând, dar conform datelor pe care le am până acum, nu va mai fi nevoie. Încă umpic până atingem stadiul final. Dar trebuie să mai am încă un pion ca să atingă acest țel.
-Hei, Jasper, ai vrea să o aduci pe femeia aceea aici?
-Pe ea?!
-Da, Jasper…
-Desigur!
Jasper ieși din acea încăpere întunecată, alergând pe holul iluminat doar de câteva lumânări. Ieși din ascunzătoarea în care Septimus se ascundea de ani buni de legea care îl condamna la închisoare pe viață și incepu să meargă înspre nord.
-În sfârșit am ajuns! Nu-mi vine să cred că o să o văd pe femeia aceea.
Două blocuri mari de cristal rozaliu se prăbușiră la pământ încercând să îl nimerească pe Jasper, dar, din fericire, se feri la timp.
-Asta a fost o întâmpinare ostilă, Sai!
-Ei bine, dacă nu e chiar Jasper! spuse o femeie brunetă, ieșind din întuneric. Te-am considerat un intrus.
-Ceva îmi spune că tu știai exact cine e.
-Cine, eu?
-Nu mai contează, să mergem, Septimus te așteaptă.
Sai fu condusă la închisoarea unde se aflau experimentele eșuate ale lui Septimus.
-E un ordin de la Septimus. spuse Jasper privind-o pe Sai.
-De la Septimus?
-Acesta este întregul ordin a lui Septimus.
-Chiar? Deci Septimus nu a uitat de mine! Și eu care credeam că va uita de mine în această ascunzătoare izolată… Trebuie doar să îi fac să se omoare între ei, nu? Sunetul pocniturii oaselor și țipetele de agonie…
-Tu doar alegi recruții pentru următoarele operațiuni ale lui Septimus. Ai să distrugi scopul dacă îi omori pe toți.
-Da, știu! Auziți asta! țipă Sai spre toți oamenii din celule. Dacă vreți să părăsiți această ascunzătoare și să respirați aer proaspăt din nou câștigați până la sfârșit! Și apoi veți lucra sub conducerea mea! Acum începeți!
Gratiie de la fiecare celulă se dădură la o parte. Sai se așeză într-un colț și începu să privească spectacolul. După două ore opri lupta rămânând doar cinci concurenți.
-De acum voi sunte-ți sub conducerea mea.
-Acum că ai terminat , Septimus a dat ordinele. Să mergem!
Sai îl urmă pe Jasper până într-o cameră unde se afla o fântână arteziană.
-Wybie! spuse Jasper acoperind camera cu privirea.
Un băiat blond, cu părul lung ieși de după fântână și alergă spre Jasper.
-Ne întoarcem undeva? Aceea va fi casa mea? Întrebă Wybie plin de speranță.
-Cine e copilul acesta? întrebă Sai nedumerită.
-Acest băiat îl vei lua cu tine.
-Vrei să fac pe dădaca?
-Deja te plângi? Ai mințit că esti loială lui Septimus? În plus, cu atitudinea asta nici un copil nu va trage la tine.
O grămadă de cristale rozalii ieșiră din pământ îl împânziră pe Jasper gata să îl căsăpească.
-Nu îți permit să faci pe arogantul cu mine doar dacă ești mâna dreaptă a lui Septimus. Pot să te ucid în orice clipă.
-Înțeleg! Ești în stare să cristalizezi instantaneu tot ce te înconjoară. Dacă eu mor Septimus nu te va ierta niciodată.
Cristalele pocniră.
-Ce frumos! spuse Wybie.
-Ce vrei să spui?
-Nu va mai cădea?
-Ce copil ciudat! spuse Sai privindu-l cu superioritate.
-Vă ajung cât mai repede. Între timp mergi înainte cu Wybie.
-Bine. Dacă se va comporta cum trebuie totul ca fi ok.
-Ai grijă, dacă eșuezi în această misiune cu Wybie poți să uiți de Septimus.
Sai plecă cu Wybie prin pădure.
-Merg acasă? Sper să reușesc să ajung acasă… Dar este vriun loc unde ma pot întoarce?… Sunt sigur că există.
Următoarea oră se petrecu în liniște.
-Fir-ar!… Dacă eram singură, aș fi ajuns deja la destinație.
-Nu mai vreau să merg acolo. Am migrene acolo… nu vreau să mă întorc. Dar nu am unde să mă întorc. Oh… dar oamenii mi-au spus: ‘’Dacă cineva se gandește la tine acela e locul unde să mergi acasă’’. Dar cum fac pe cineva să se gândească la mine?
-Nu poți să termii cu vorbăria și să mergi mai repede?
-O camelie albă sau una roșie… Care îți place?
-Camelie?
-Aceea. spuse Wybie arătând spre rochia lui Sai.
-Oh. Da, aceasta e o camelie.
-Îți plac cameliile?
-Cameliile… Nu-mi plac cameliile. Asta e doar o coincidență.
După puțin timp Wybie începu să cante dintr-o muzicuță.
-Ce e asta? întrebă Sai privind muzicuța.
-Mama mea… spuse Wybie strângând muzicuța la piept.
-Apropo unde-i… familia ta?
-Mama mea… nu s-a mai întors… Așa că n-am unde să ma merg.
În apropiere era un copac cu camelii. Sai luă una și o puse în interiorul unui cristal.
-Cameliile… Îți plac, nu? Camelia astanu se va usca niciodată atât timp cât trăiesc.
Wybie o luă și o privi încântat.
-Să mergem!
După mult timp ajunseră lângă o cabană dărăpânată.
-Ce e asta?
-Dacă nu m-au trădat, cei cinci prizonieri aflați la conducerea mea sunt aici. Să mergem, Wybie!
-Bine!
-M-am întors! țipă Sai când intră în cabană. Sunt uimită să văd că nu m-ați trădat.
-Când am părăsit ascunzătoarea am hotărât să te urmăm. spuse unul din prizonieri.
-Hei, care-ți place mai mult, o camelie roșie sau una albă?
-Cine e el?
-El e Wybie. spuse Sai zâmbind. Cel de care ne-a rugat Septimus să avem grijă.
-Septimus a spus asta? întrebă prizonierul.
-Ascultați, băieți! Septimus ne-a dat o misiune important. Suntem responsabili să-l ducem pe Wybie în siguranță la lac. Nu ne permitem să eșuăm! E singurul om care poate controla bestia lacului și cu ajutorul lui, Septimus va deveni invincibil.
Comentarii recente