Sai. Găsirea de sentimente (III)

-Unde mă aflu?  întrebă Sai. Da, așa e… sunt în stomacul bestiei. Ce ciudat, totul e din metal. Trebuie să ies, Wybie e cu Jasper.

Sai începu să alerge cautând o cale de ieșire.

-Nu tu! țipă Sai când dădu nas în nas cu acel băiat. Nu te voi lăsa să îl iei pe Wybie. Mori! spuse Sai aruncând în el cu un cristal.

La doi milimetri de nasul acestuia cristalul se sparse și Sai căzu la pământ.

-Ești bine?

-De ce…? De ce încerci să ma ajuți? întrebă Sai ridicându-se.

-Nu lupt cu un dușman rănit…

-Ești atât de… naiv… Dacă aș fi fost eu în locul tau erai deja mort! Și aș fi părăsit acest loc… pentru al căuta pe Wybie.

-De ce îl vrei atât de mult pe Wybie? Pentru binele lui Septimus?

-Motivul nu te privește.

-Dacă atunci nu i-aș fi spus acel lucru…

-Tu i-ai spus-o?

-Dar nu contează cât se gândește cineva la tine dacă apoi îl veți folosi pe Wybie pentru binele lui Septimus și pentru a controla bestia. Nu e așa?

-Nu îi voi permite lui Wybie să facă un astfel de lucru.

-Nu te cred.

-Are nevoie de un loc la care să se întoarcă. Când i-a murit mama Wybie și-a pierdut locul în care să se întoarcă… Deci am de gând să o înlocuiesc…!

-Taci! Ești o adeptă de a lui Septimus! Trebuie să îi spui lui Wybie că tu nu ești locul la care să se întoarcă.

-Bine! Dar, pentru mine… acel băiat… Wybie… e locul la care eu mă pot întoarce!

-Tu… În orice caz ăsta nu e locul adecvat pentru a discuta.

-Băiete, eu…

-Mă numesc Eduard.

-Eduard, trebuie să îți spun ceva.

-Ce? Asta nu e chiar momentul potrivit.

-Îți amintești că ți-am spus că mama lui Wybie e moartă?

-Da.

-Eu am ucis-o. Eu am atacat satul lui Wybie din ordinul lui Septimus. Dar am leșinat după ce am rămas fără energie. Acea femeie mi-a salvat viața, chiar dacă eram dușmanul ei. I-am spus să fugă, însă Septimus m-a văzut și m-a întrebat dacă am de gând să il trădez. Dar eu, colpeșită de idea de a fi acceptată de Septimus, am ucis-o.

-De asta îl protejezi pe Wybie.

-După cum ai spus… Am rănit sufletul lui Wybie și nu voi putea fi iertată niciodată. Nu am dreptul să îl protejez.

-Orice s-ar fi întâmplat în trecut acum e diferit.

La picioarele lui Sai începu să curgă o apă pe care se aflau camelii.

-Camelii?…Wybie? șopti Sai.

-Încearcă să ne arate ieșirea.

Reușiră să iasă din stomacul bestiei și să ajungă pe uscat, însă nu era nici o urma de Wybie până când acesta nu începu să elimine acea putere ciudată.

-Drogurile… șopti Sai. Repede, să îl găsim pe Wybie.

Sai și Eduard începură să alearge spre locul de unde venea puterea, însă Sai se opri la un moment dat.

-Eduard, crezi că Wybie mă va putea ierta?

-Încă te gândești la asta?

-Sunt pregătită să îl protejez pe Wybie!

-Dacă aș fi în locul tău aș continua să mă gândesc la el. Chiar dacă aș fi disprețuit, refuzat sau respins. Dacă crede sau nu, eu sunt persoana la care trebuie să se întoarcă.

-Ai dreptate!

Din fericire Sai și Eduard ajunseră la timp, înaine ca Wybie să moară de la încă o doză de droguri care urma să i le administreze Jasper.

-Wybie! Ești bine? întrebă Sai luându-l în brațe. Wybie, revino-ți! Ce e?

Wybie era cu ochii ațintiți la cer și leșinat în brațele lui Sai.

-Hei, Wybie! Trezește-te! Wybie!

Wybie întoarse capul și o privi pe Sai.

-Te-ai întors în sfârșit, Sai. Te-ai întors pentru că mă gândeam la tine. Unde cineva se gândește la tine acela e locul unde să te întorci…

-Da, corect! Te gândeai la mine, iată de ce am reușit să mă întorc. Când eram în înăuntrul bestiei nu mă gândeam de cât la tine, de aceea eu sunt locul la care tu trebuie să te întorci.

-Sunt atât de fericit, mă voi întoarce la tine, Sai… Tu ești singura la care să mă întorc.

Jasper începu să râdă.

-Da, exact. E singurul loc pentru tine… De vreme ce tu nu te poți întoarce la mama ta.

-Încetează!  Taci! spuse Eduard  ducându-se spre Jasper.

-Lasă-mă să spun doar asta. Ascultă, Wybie!

-Ți-am spus să taci.

-Este în regulă, Eduard. E mai bine așa, tu m-ai învățat…

-Deci erai pregatită. Ce nobil. Ascultă, Wybie! Cea care te-a privat de locul la care să te întorci. Cea care a colorat cameliile albe în roșu cu sângele mamei tale… Cea care ți-a ucis mama e Sai. Ți-a ascuns faptul că ți-a ucis mama și s-a apropiat de tine pentru ați câștiga încrederea și pentru a te putea folosi. Wybie nu o urăști? Nu vrei să o ucizi? Lasă-ți furia să iasă prin bestie. Poruncește-I bestiei să distruga tot.

-Taci! țipă Eduard.

-Îmi pare rău Wybie. A spus adevărul, spuse  Sai.

-Te rog, ascultă-mă, Wybie. Sai din trecut a comis fapte oribile, dar acum Sai s-a schimbat și te va proteja cu orice preț. Nu contează cât de mult o vei urî va continua să se gândească la tine.

-Am înțeles ca nu contează cât de rău îmi pare sau de câte ori îmi cer iertare… Nimic nu va şterge ce am făcut. Dacă mă vrei moartă, ucide-mă. Nu mă interesează. Dar, dacă poți, iartă-mă. Te voi proteja pentru totdeauna.

-Sai… spuse Wybie scoțând cristalul cu camelia și zâmbind.

-Nu ai de gând să mă urăști? Întreabă Sai uimită.

-Ești un om bun, Sai. Este tocmai cea la care trebuie să ma întorc. Și eu sunt cel la care trebuie să te întorci, Sai.

-Îți promit că nu te voi părăsi niciodată și că mă voi gândi mereu la tine.

-Și eu mă voi gândi la tine, Sai. Acum și pentru totdeauna.

Sai scoase muzicuța din buzunar și îl îmbrățisă pe Wybie.