Mi-am amintit puţin ceva ce am uitat să îmi amintesc. Aşa că am preferat să uit…
Mi-am amintit de tine şi de el. “El” fiind tu şi “tine” fiind muza (tot tu) care, de ceva timp, tind să cred că face unele gesturi în mod anormal de intenţionat. Reuşeşti să faci câte o prostie evidentă săptămânal. Nu întreba de la ce m-am luat pentru că ştii. De altfel ştii şi că eşti foarte important (cel puţin aşa ai zis).
Mi-ar plăcea să resimt ce am simţit vineri, atunci când căldura obrajilor tăi şi-a împraştiat razele în fiecare cută a palmelor mele. Odată cu ele (care au realizat târziu că au fost prinse captive în ale tale, chiar dacă doar pentru câteva secunde) şi sufletul meu şi-a dilatat simţirile în ritmuri stupide dar obositor de grăbite.
De atunci am ceva în ochi: imaginea ta…cea în care zâmbetul tău relativ inocent m-a făcut să uit multe lucruri care mai înainte mă măcinau. Şi am vaga impresie că faci ce faci în mod conştient. Ştii pur şi simplu că răul pe care mi-l faci îmi prinde surprinzător de bine.
Asta până când mă trezesc la realitate (deşi pare imposibil, mai fac şi asta). O realitate aparte fară oameni care să mă împiedice mereu să fac ce vreau, fără gânduri care să stea tot timpul la gard bârfind, fără idealuri personalizate care sunt obişnuite să copie idealul sacru. Realitate fără stele care să se laude în mod egoist că ele au strălucire pe când eu…, fără senzaţiile de bucurie eternă, fără haine colorate în mii de culori inexistente, fără unghii pictate în grabă şi fără buze roşii. O realitate fără speranţe şi lucruri care să te ajute cât de cât să faci faţă. O realitate fără tine…stop! Deja am întrecut măsura…bine, fără ultima parte.
Nu te întreba dacă scriu cu adevărat despre tine pentru că presimt că te-ar şoca răspunsul. Sunt sigură de asta pentru că şi eu m-am întrebat.
Aveam de gând să îmi reinstalez sufletul în alt suflet. Dar mi-a trecut pentru că, deşi am nevoie de asta, nu pot renunţa la unele fişiere. Aş suferi mult dacă le-aş pierde. Şi nu pot să le mut în altă partiţie pentru că nu mai încap de tine. Deci, am renunţat.
M-am trezit dormind cu vise de aşternut în somnuri adânci. Şi…am mai scris despre tine doar că nu aici, în suflet, pentru că ţin mult la ce am scris şi ştiam că acolo se păstrează cel mai bine.
Am testat creionul primit de la Izza.
…~Te-am schiţat puţin şi am făcut o copie pentru blog. Originalul e la mine!~…
Comentarii recente