Zorile vin şi-o minte pribeagă
Se clatină-n vânt şi capu-i e greu
Cu gânduri hoinare, cu o stupoare bleagă,
Cu ghemul de şerpi se joacă mereu,
În gheţar neformat de roci mocirloase
Vântul şuieră. Avid el e de ploaie şi noroi.
În balta de negi şi amfibii cleioase
Un carusel se-ntrece la-notat cu un broscoi
(scrânciob ce sus cândva era).
Suflare mată în luci de plumb se perindă
Cu sclipiri de filosofie mizantropică
Un arlechin e rătăcit în castelul de cristal şi de ghindă
În care râmă porci zoioşi şi îl despică.
Călăreţ pe negru-i armăsar
Al vântului meu sclav în lumea sa murdară,
Şuierător şi frânt, al iernii comisar
Învaţă groaza să-şi croiască cale temerară
În a mea inimă stropită cu venin.
Comentarii recente