E-o iarnă sfântă, ocrotită
De rugi și murmure-n colinde,
Cu cetina de țurțuri zdrențuită,
Doar foșnetul zăpezii te cuprinde.
Te mângâie și te răsfață-n sărbători,
Cu-aroma bradului și cetina de munte,
Răsună din amurg și până-n zori,
Iar stelele se fac tot mai mărunte.
Și-așa în miez de zi sunt fulgușori,
Se-aștern pe tot întinsul zării
Și cerne iarna tot din nori,
O crijmă albă, ca un voal al iernii.
Avem iarnă!
Comentarii recente