Suntem “înfometaţi de modele”, într-o societate în care banii sunt afişaţi ostentativ la tot pasul, avem instinctul de a asocia modelele cu persoanele care ar trebui considerate anti-modele. Căutăm în fiecare zi cu disperare persoane care să ne arate un mod de viaţă, mai ales că la vârsta noastră avem tendinţa de a crede că, afişându-te fără a-ţi păsa de limbajul pe care îl foloseşti sau modul în care te comporţi la televizor te face automat un model. Ca tânăr o asimilare greşită a unor definiţii şi modalităţi de gândire poate face ca viaţa să urmeze o traiectorie ciudată, te poate altera, poţi crede că “având bani”, lumea iţi stă la picioare, nu e aşa , “banii nu pot cumpăra fericirea” , în schimb cunoştinte nu neapărat vaste, însă un minim bagaj de cunoştinte care îţi vor oferi un limbaj, un mod ceva mai ales în care te vei comporta aduc fericirea. Este vina noastră fără doar şi poate că am acceptat şi acceptăm luând incultura, nesimţirea şi nepăsarea ca fiind modele de urmat, este vina noastră că nu am ştiut şi nu stim cum să ne alegem un model, avem liber arbitru, însă din lene sau din cauza unei imagini greşite tindem să ne alegem cele mai nefericite modele.
Ar trebui să realizam că, la vârsta noastră, când credem că totul pare a ni se impotrivi, urmarea unui model este probabil cea mai grea analiză, pentru a putea spune că “X e modelul meu” ar fi necesară o analiză personală a “domnului/doamnei X”, o analiză la rece, o analiză care să ne facă să înţelegem într-o mică măsură cine suntem, să ne dea un punct de plecare, punct pe baza căruia să construim lumea personală bazându-ne pe ceea ce modelul ales a afirmat sau afirmă. Nu trebuie să urmăm orbeşte o persoană care are faimă, banii nu te fac un model, vei realiza la un moment dat că eşti unicul şi cel mai bun model pe care îl ai, unicul om pe care îl poţi modela după bunul plac.
Comentarii recente