Se-nalță-n azurul de toamnă în pârg
O mantie roșie în parcul din târg.
Stropește tomnatic o boare spre cer
Și-nvăluie Iașul în falnic mister.
E vremea când pașii gonesc spre Copou,
E vremea când vântul respiră din nou
Și totul adie în leagăn de frunze,
Iar visul e-aievea, e toamnă… pe buze.
E rouă, răcoare, covor ud pe alei
Și vântul ce-adie, te cheamă spre tei.
S-au dus miresme dulci, vin grele așteptări,
Cu farmec de aromă în marile schimbări.
Frumos!