Sâmbătă, 20 octombrie, ora 8.01
Bună dimineaţa!
Mă străduiesc de ceva timp să mă întâlnesc cu gândurile mele, dar timpul fuge ca nebunul şi, din când în când îmi mai dă câte-un bobârnac, amintindu-mi să-mi mai acord câteva minute. Buun! Rufele sunt în maşină, mirosul cafelei mă însoţeşte, Bogdana încă doarme, cadourile pentru botez sunt pregătite – a, să nu uit, la 11 jumătate trebuie să iau lumânarea tunată – deci, pot să respir puţin!
Săptămâna aceasta am participat la două lecţii demonstrative, coordonate de doamnele diriginte Cristina Timofte şi Ada Zvâncă. Deşi orele erau destul de înaintate – ultimele din programul şcolar – elevii claselor a V-a si a X-a parcă funcţionau cu baterii Duracell, conectate de cele două doamne profesoare. Dar, să le luăm pe fiecare în parte…
Clasa a V-a… absolut minunată! O atmosferă caldă, covârşitoare prin energia degajată de cei mici, dar şi de mentorul lor, care, plin de emoţie, a arătat că sub masca omul puternic există o persoană sensibilă, care se plia perfect pe structura sufletească a celor mici. Totul a mers strună, deşi tema nu fost una chiar simplă. Cei mai mici dintre bobocei au demonstrat calităţi pe care te aştepţi să le aibă elevii mai mari: maturitate în gândire, eleganţă şi elevaţie în exprimare, spirit de observaţie mereu treaz şi, nu în ultimul rând, stimă de sine – aceasta fiind şi tema lecţiei. A fost o lecţie densă, cu exerciţii de creativitate, dar şi de perspicacitate, pe parcursul căreia copiii ne-au dat ei înşişi o lecţie, arătând că într-un timp atât de scurt (o lună de zile) au devenit un grup închegat. Felicitări, copii! Felicitări, doamnă dirigintă!
Clasa a X-a. O oră ce a venit în completarea celei de la clasa V-a. Copii frumoşi, deschişi, înţelepţi şi bine pregătiţi. Parcă anticipând momentele lecţiei şi intenţiile doamnei diriginte, aceştia au fost pionii aflaţi mereu în mişcare pe tabla de şah. Îmbinând conversaţia cu proiectul ppt, cu exerciţiul de asociere şi dezbaterea, membrii clasei a X-a, lucrând în echipă, au pus pe rol un scenariu didactic atractiv, plin de energie şi regizat discret de profesorul consilier. Şi, pentru că tot veni vorba, am văzut că nu există o limită între afecţiunea de tip matern şi cea de tip dirigă. Sau, dacă există, cu siguranţă, acum a fost spartă.
A ieşit soarele! Va fi o zi superbă pentru Măriuca! Sper, doar, să tragă un pui de somn zdravăn în timpul ceremoniei. Sau nanu va avea niscaiva emoţii…
Felicitări, dragă mămică-dirigă, pentru gândurile matinale optimiste şi pentru faptul că ai reuşit să resuscitezi ceva ce-mi este atât de drag… Mă bucur că pot din nou să-mi beau cafeaua (atunci când mai apuc) citind Joc Secund…