Identități ieșene (note de octombrie)

Zi însorită de mijloc de octombrie…

Iaşul în sărbători. Un oraş plin de lume, amestec ciudat de atitudini, sunete şi mirosuri religioase şi păgâne.

Dintr-o puternică dorinţă de a ieşi din acest sufocant vacarm citadin, încerc o eliberare plimbându-mă agale pe străzile liniştite, parcă uitate de lume, undeva în centrul mai puţin cunoscut al Iaşului. Trec pe lângă clădiri îmbibate de istorie: Casa Codreanu, Bolta Rece. Simt parcă aroma toamnelor de altă dată, trecând pe acolo pe unde au trecut înaintea mea nume ilustre ale culturii şi artei. Urc agale pe uliţa şerpuită şi privesc melancolic spre cerul ce poartă în zbor podoaba frunzelor ce-şi schimbă discret nuanţele.

Mă trezesc din visare când ajung în dreptul unei alte clădiri, impunătoare, cu un puternic iz istoric, probabil construită undeva în a doua parte a celui de al optsprezecelea secol, străjuită de bustul marelui pedagog Spiru Haret. O privesc curios şi văd o plăcuţă pe care scria – Casa Corpului Didactic din Iaşi.

Un afiş aşezat pe fereastra acesteia îmi atrage atenţia: Expoziţia de artă vizuală “Identităţi ieşene ”. Mă uit la ceas: vernisajul trebuie să înceapă.

Împins de curiozitate, îmi fac loc printre mulţimea liniştit-fremătândă de artişti expozanţi şi iubitorii de artă. Păşesc timid pe poarta somptuoasă. Intru, printr-un hol primitor, într-o altă lume – o sală de proporţii impresionante, elegantă, în care mă las purtat de vraja unei lumi vazută prin ochi de pictori, sculptori şi graficieni, o lume recreată de mâini şi suflete fermecate.

Se face linişte. Începe vernisajul.

Evident cuprinsă de emoţii, ia cuvântul o distinsă doamnă – gazda evenimentului, proaspăta directoare a Casei Corpului Didactic, asistent universitar Elena Simona Vrânceanu. Aflu din sensibila-i cuvântare că am onoarea de a fi părtaş la prima ediţie a unui eveniment deosebit de important pentru cultura şi arta ieşeană, organizat în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România şi cu Primăria Municipiului Iaşi. Sunt propuse pentru viitor multe alte activităţi, atât pentru oamenii de cultură şi artă, cât, în special, pentru cadrele didactice şi elevi, acţiuni interesante, care mi-au stârnit interesul de a participa şi, în măsura posibilităţilor de a le populariza.

Urmează o scurtă cuvântare a domnului profesor universitar doctor, pictorul Constantin Tofan, personaj emblematic al artei ieşene, mentorul neobosit al tinerilor studenţi – viitori artişti. Aflu de la domnia sa că pe simezele Galeriei “Ion Neagoe” se întâlnesc creaţiile a cincizeci şi unu de artişti iubitori al frumosului oraş moldav, nume ilustre ale artei plastice contemporane, majoritatea ieşeni dar şi din alte colţuri ale României, din Republica Moldova şi din Franţa.

Domnul profesor universitar doctor Petru Bejan, critic de artă, preia firul prezentării şi realizează o succintă trecere în revistă a numelor expozanţilor, oprindu-se la fiecare autor în parte şi evidenţiindu-le trăsăturile artistice caracteristice. Audiindu-l şi reprivind operele expuse, mă simt ajutat în a pătrunde altfel în mirifica lume a semnelor plastice şi în a  înţelege altfel mesajele subtile transmise de artişti prin limbajul lor propriu.

În încheierea vernisajului, emoţionată şi fericită totodată de reuşita demersului său, ne vorbeşte iniţiatoarea evenimentului, o mare iubitoare a frumosului, organizatoarea multor alte evenimente expoziţionale colective sau individuale ale artiştilor plastici. Doamna profesoară Carmen Sîrbu mulţumeşte tuturor colaboratorilor săi şi oferă diplome de excelenţă şi premii celor mai valoroşi dintre artiştii expozanţi. La final, promite tuturor că îi va invita în continuare să ia parte – la alte şi alte momente, în care să-şi expună munca şi sufletul, în spaţiile expoziţionale ale galeriilor ieşene cu care colaborează.

Mai fac un tur al expoziţiei, inundându-mi mintea şi sufletul de bucuria descoperirilor ce le fac în fiecare creaţie pe care o privesc şi pornesc uşor, spre casă, încărcat de proaspete energii ce mă vor ajuta, pentru mult timp de acum înainte, să-mi găsesc liniştea în vacarmul citadin.