Ei bine, a fi sportiv nu se rezumă doar la a încerca să evoluezi din ce în ce mai mult, sau la a te antrena…nu! A fi sportiv înseamnă mult mai mult de atât. În primul rând, contează să îți placă, această regulă e valabilă oriunde, nu doar în sport. Apoi trebuie să conștientizezi cât de benefic este, nu doar pentru corpul tău, dar și pentru caracter. În plus, sportul poate fi unul dintre puținele lucruri prin care te distanțezi de orice grijă, problemă și pentru câteva momente îți poate readuce fericirea, pe care numai în copilărie o puteai găsi, deoarece atunci descopereai lumea, cu toate noutățile ei. Mă numesc Cămănaru Vlad, am 15 ani și sunt elev al Liceului de Informatică “Grigore C. Moisil” din Iași.
Particularități
În cazul meu, sportul este indispensabil, nu cred că aș putea trăi fără el. Când eram mic, priveam cu multă curiozitate și satisfacție competiţiile sportive, mai ales cele în echipă, care necesită încredere în coechipieri, dar și în sine, și așteptam cu mare răbdare să vină momentul meu. De-a lungul timpului, am practicat mai multe sporturi, dar pentru acestea nu simțeam nevoia de continuitate. Când am venit la Liceul de Informatică “Grigore C. Mosil” din Iași, am descoperit baschetul. Din clasa a V-a petreceam aproape fiecare pauză afară, cu mingea de baschet. Îmi plăcea, voiam să evoluez, mă făcea fericit. De atunci nimic nu s-a schimbat. Pentru că îmi doream să mă perfecţionez, am început antrenamentele la clubul C.S.S. Unirea Iași, în clasa a VII-a. Echipa m-a primit cu căldură și am început să evoluez în campionatul național. Și datorită tuturor lecțiilor primite la club, zic eu, în gimnaziu, am fost căpitanul echipei de baschet al școlii, cu care am câștigat anul trecut locul I pe județ. Antrenându-mă zi de zi, am învățat că pentru “a fi bun” e nevoie de multă sudoare și de sacrificii, dar îmi doream asta, și repet: nimic nu s-a schimbat din acest punct de vedere.
Beneficii
Cel mai important rol al acestui sport în viața mea nu a fost reprezentat de condiția fizică. La acest capitol niciodată nu mi-am dorit decât strictul necesar, antrenamente prin alergare și exerciții pentru capacitatea de a sta cât mai mult în teren. Din punct de vedere psihic, însă, eu m-am schimbat, mai ales de când am început să joc pentru o echipă și să contez pentru ea. Din clasa a VII-a am devenit mai puternic, mai optimist și am avut și un simț al umorului mai dezvoltat. De atunci știu că ce mi-a spus antrenorul meu e adevărat: orice jucător dintr-o echipă e ca o carte de joc pentru un pod făcut din cărți; orice carte scoasă înseamnă distrugerea podului. Și, dacă ții la o echipă și faci parte din ea, nu poți să cazi, trebuie să rămâi în picioare pentru a susține podul. Mai sunt multe lucruri pe care aș dori să le schimb, iar cel mai important este dobândirea capacităţii de a depăși eșecurile într-o perioadă cât mai scurtă de timp.
De neuitat
Starea pe care nu pot să o uit s-a produs la primul meci cu echipa școlii în clasa a VII-a. Emoția combinată cu frică, dar și cu puțină confuzie, putea fi ușor observată de cei care urmăreau acel meci. Mâinile îmi tremurau, nu mai știam nimic de la antrenamente, iar hotărârea sau siguranța de care aș fi putut da dovadă nu existau. Evoluând mai des la meciuri, am devenit mai puternic, iar frica a dispărut odată cu timpul.
Toate acestea s-au întâmplat în timp ce m-am ținut de școală, deoarece am nevoie de acest lucru. Nu pot ști ce îmi rezervă viitorul și încă nu știu ce îmi doresc de la el.
Comentarii recente