Aceeaşi nenorocită de întrebare mereu. Nu, nu sunt bine, dar n-am de gând să-ţi zic ţie asta. De ce ? Pentru că tu fugi atunci când apare o problemă şi nu-ţi pasă de nimic, nici măcar de tine. Întrebi de parcă ar conta ce-ţi răspund şi faci asta doar ca să mă simt mai rău. Oamenii nu sunt bine. Oamenii mint. Mint pentru a se ascunde de ei înşişi, mint pentru a trece mai departe, mint degeaba. Nu ajută cu nimic, dar degeaba îţi spun ţie, tu mă faci să mint. De fapt… , tu mă faci sa fiu bine, tu îmi umpli amintirile cu momente de neuitat, dar tu-ul acesta a dispărut. Tu, cel de acum, ştii doar să spargi ce a mai ramas din mine în mii de bucăţele şi să te prefaci că totul e ca înainte. M-am săturat să mă uit în oglindă şi să mă văd pe mine, cea de acum şi să îmi amintesc cum eram eu, cea dinainte.
Îmi spulberi masca lucrată cu greu şi mă faci să realizez că, într-un final, nu sunt bine; nu sunt bine deloc. Mă ascund sub răspunsuri false :« Sunt doar obosită », « Da, de ce nu aş fi? » Şi sper să schimbi subiectul, pentru că ştiu că nu te interesează, dar mă distrugi întrebând asta.
De ce mai întrebi… ? De ce mă mai chinui… ? De ce n-ai rămas acel tu care mă făcea pe mine să fiu eu…? Ştii?.. unii spun că viaţa merge înainte!Păi, uite, nu întotdeauna merge!Unii rămân ancoraţi în trecut..
Comentarii recente