oproiu

Câinele lui Septembrie lătra albastru soarele încă puternic al verii… Iarba din parcuri mirosea a cuptor încins, iar căldura se întindea pretutindeni, ca o mare pisică. Te ştiam pierdut, pe mări necunoscute, mări visătoare şi pline de nou. Te ştiam departe de fierbinţeala ce moleşea mortal locurile; însă tu erai acolo… atât de aproape de […]