Numele meu este… (Ştii de ce nu găseşti lumina?)
Deschid ochii şi văd doar negru. *** Astăzi am realizat că sunt o floare a soarelui. Nu sunt bălaie şi nu am ochi de smoală. Mă ghidez după soare, îl urmez de fiecare dată, îl iubesc, mă uit doar la el, dar astăzi… astăzi m-am trezit într-o cameră îmtunecată. Nu văd nimic, dar ştiu că […]
Vis de toamnă…
Octombrie… Soarele palid, parcă lipsit de puteri , mă mângâie cu razele sale încurajatoare, iar bătrânul copac îmi zâmbește cu freamătul bănuţilor zdrenţuiţi în nuanţe palide de verde-arămiu. Vântul îndrăzneţ scutură frunzele ruginii, iar ele se aștern, obosite și grăbite pe aleile grădinii cu crizanteme. Cad într-un joc frenetic, salutându-mă. O mare de culori aprinse […]
Promisiunea unui chip de pânză
Vedea soarele cântând, ştia că ploaia îi scrie în palmă, vorbea limba florilor candide, asculta zgomotul făcut de bătăile aripilor albinelor, fredona mereu o melodie, pe care parcă încă o aud, dansa cu pasiune tangoul de demult, uitat de toţi și totuşi… era un chip de pânză… de pânză colorată, cu stropi de acuarelă. Îşi […]
Comentarii recente