Lacrimă
În inimă, o furtună s-a stârnit dintr-o aureolă de sentimente. Mai întâi o adiere, apoi un vânt călduţ de vară s-a strecurat în sânge şi s-a înteţit, până a scăpat de sub control. Oricât ai încerca, odată ce şi-a luat avânt nu vei putea face nimic, doar să aştepţi să se termine. O senzaţie de […]
Numele meu este… (Ştii de ce nu găseşti lumina?)
Deschid ochii şi văd doar negru. *** Astăzi am realizat că sunt o floare a soarelui. Nu sunt bălaie şi nu am ochi de smoală. Mă ghidez după soare, îl urmez de fiecare dată, îl iubesc, mă uit doar la el, dar astăzi… astăzi m-am trezit într-o cameră îmtunecată. Nu văd nimic, dar ştiu că […]
Spaţii cromatice ale confesiunii (IV)
De ce simt oare oamenii nevoia de a împărtăși totul celor din jur? Să fie din cauză că vor să împartă cunoștințele lor proprii cu cei din jur? Puțin probabil… Vor să arate ce știu? S-ar putea. Se poate că o fac din cauză că se simt bine când împart bunele și relele cu altcineva? […]
Spaţii cromatice ale confesiunii (III)
Confesiunea, ca element esențial al romantismului, reprezintă universul în care ființa există în forma ei adevărată, pură şi independentă. Spaţiul pe care-l ocupă este un spaţiu total diferit de celelalte existențe, rupt de realitate şi cufundat în sentimentalism. Culoarea este cel mai pertinent spaţiu pentru naşterea unei confesiuni, dându-i toate cele necesare pentru a avea […]
Spaţii cromatice ale confesiunii (II)
Unul dintre marii intimiști ai literaturii române, Perpessicius, scrie direct, cum simte, își alege temele din imediata experiență. Volumul Scut și targă conține multe poezii cu subiecte de război scrise detașat. Din categoria acestor creații face parte și poezia Brancardier, în care sub un aer de falsă superficialitate este ascunsă emoția profundă. În poezia Brancardier […]
Comentarii recente