Excelsa cea mândră
(poveste dedicată fetiței ce a vrut să vadă reptilele) Era odată, într-o îndepărtată zi de lună a Soarelui, o ființă mândră și rece. Numele ei era Excelsa, avea părul roșu ca focul, amestecat cu sânge, și un corp splendid de căprioară, subțire ca un fir de păianjen și rezistent ca oțelul. Excelsa era minunată, dar […]
Fericire amară
După-amiază însorită de toamnă…Trecând pe străzile uitate din Copou, tăcute și cu case vechi, printr-o fereastră deschisă am auzit acorduri de pian. Sentimentul care m-a cuprins atunci a fost ca o dulce sfâșiere, ca o voluptoasă tristețe, ca un tainic regret… Timpul parcă trecea mai încet sau chiar deloc, iar clipa încerca să stea, să […]
Toamnă
Și de voi zice că toamna-i aproape Voi zice-o de sus, odihnit printre ploi Și de voi zice că-n noapte nu-i ziuă și-n ziuă e noapte Voi face-o cu-n jind de negru strigoi. Și de voi zice că păsări nu sunt – Pestilent fenomen în sur anotimp – Voi zice-o cu glasul plopului cărunt Privat […]
Comentarii recente