Cunoașterea de sine – între mister și revelare
,,Eu însă mă bucur că nu ştiu şi nu pot să ştiu secretele lumii, căci numai aşa pot să proiectez în misterul lumii un înţeles, un rost şi valori care izvorăsc din cele mai intime necesităţi ale vieţii şi ale duhului meu. Omul trebuie să fie creator.” (Lucian Blaga – Pietre pentru templul meu) […]
Iarnă înlănţuită
E doar ninsoare peste lume, numai clinchet de argint… Vâltoarea continuităţii îmi zbuciumă trăirea. În natura vie suflam în fulgi cu jind Și apa în asfalt, umbrind pământul, se topea. Sunt viciul neprihănit al unui smalț fără de negru; Faleză-n marmură, eu nu rezist plăcerii De-a-mi fisura mantaua din cântecul funebru Al unor păsări vesele […]
Apoteoza
„Eu sunt un strop de suflet […]” (Lucian Blaga – Lacrima și raza) Cred că aş fi fost în stare să stau cu pagina albă, scrijelită-n nimic zile, săptămâni sau poate chiar luni întregi. – Un elevator, vă rog! Astăzi extragem cuvinte. Stau pe holul limbii de ceva timp şi mi-e să nu se […]
Comentarii recente