Cu nostalgie, despre un vis frumos…

Joc Secund… trecut, prezent, viitor – replică memorabilă, rostită într-un context anume, de către unul dintre visători. Astăzi se împlinesc șapte ani de când a început… și de aceea ne luăm răgazul de a fi nostalgici în gânduri candide, fărâme de suflet înșirate pe tastatură noaptea trecută de ființe în a căror călătorie Joc Secund a însemnat ceva…

” Am stat ceva timp până să pot începe să scriu ceva, orice, în legătură cu experiența mea cu Joc Secund. Nu pentru că ar fi atât de puține de spus, ci pentru că poate sunt prea multe și nu reușesc în momentele astea să sistematizez…sau poate acum îmi este prea greu să îmbin armonios câteva fraze așa cum o făceam odată. Aș vrea să scriu ceva frumos, special, însă cuvintele nu se mai aranjează cum trebuie. În schimb, am să aleg să vorbesc deschis și sincer despre cum Joc Secund a reprezentat pentru mine mai mult decât o simplă revistă, mai degrabă o perioadă din viață mea, care a luat naștere sub ochii mei și care creștea din ce în ce mai mult sub mâinile unor oameni care iubeau frumosul și găsiseră o modalitate să-l împărtășească lumii. Joc Secund a reprezentat un „colț de lume” unde am ales să-mi ascund la vedere sentimente și trăiri pe care le experimentam la vârsta aceea și pe care am putut să le metamorfozez în ceva frumos. A fost forma mea de artă, fără ca să fiu artist. Așa că pe noile generații le-aș sfătui să scrie, să scrie despre orice, însă nu oricum. Cred că în scris trebuie să dai ceva din ține, ceva substanțial, nu contează că e o idee, o trăire, un sentiment, o amintire. Oricum între rânduri, toate acestea vor dăinui pentru totdeauna și peste timp s-ar putea să vă surprindeți pe voi înșivă în legătură cu ceea ce reprezentați atunci.”  (Iulia Teodor, absolventă 2011)

”Cu vreo 8 ani în urmă o profesoară tânără tocmai intra in clasa noastră cu un tupeu nejustificat. Unii ne-am trezit aclamând ”Cât să dureze până ne lasă și ea clasa?”. În 4 ani de liceu și cam 5 profesori ”de română” schimbați, cumva se pierduse farmecul orei de română. Ironia a făcut astfel încât cât ne-a fost profesoară, a reușit, pe lângă a ne face să învățam fără a băga frica în noi, să ne motiveze chiar pe mulți să participăm la teatru, concursuri și să scriem în Joc Secund. Mi s-a părut necesar să fac o radiografie omului frumos care a adunat alți oameni la fel de frumoși în jurul ei, făcând revista școlii. E mare chestie într-un „liceu de info” să convingi oamenii să scrie. E mare chestie că oameni ca mine, într-o facultate de profil (Info Iași) au ajuns să se ocupe voluntar de revista facultății după experiența JS și să colaboreze la scurta viață a uneia de cultură. La fel de important e că au învățat să aprecieze presa de calitate și să își filtreze și să își verifice informațiile. Oameni frumoși și puși pe fapte bune găsești oriunde, dacă te uiți cu atenție. Uneori e frumos să îi cunoști cu reportofonul în mână.” (Georgiana Turcsanyi, absolventă 2010)

”Joc Secund – am făcut parte din acest vis chiar din primul meu an la LIIS și slavă Domnului că am făcut-o! Îmi amintesc ziua când doamna profesoară Ghiban ne-a spus despre revistă la clasă și că ne-am putea alătura: “Dar primim câte un 10 pentru articole?” am întrebat eu de prin ultima bancă. Stupid. Astăzi nu pot decât să răsuflu ușurat că mi-am depășit acea pornire de materialist. Căutând în memorie, îmi dau seama că mi-e dor de articolele cu detalii tehnice ale lui Paul Roman, de fantasmele descrise de Elena Druță, de poeziile pe care nu le înțelegeam chiar mereu ale lui Petrică sau de a citi despre ce se mai întâmplă în liceu din reportajele Ana-Mariei și Sandrei. Dar lăsând plânsul deoparte, lucrând pentru revistă a fost ca și cum aș fi făcut parte dintr-un grup select de elevi ai liceului, iar beneficiile s-au văzut și am parte de ele și astăzi. Nu obișnuiesc să vorbesc în procentaje, dar pot spune că o mare parte din decizia de a pleca din țară (la facultate în Danemarca) a fost formată prin Joc Secund. Mă refer la acea toamnă din 2011 de care îmi voi aminti mereu ca răscruce în drumul meu. La mulți ani, Joc Secund… și mulțumesc!” (Vlăduț Scutaru, absolvent 2013)

”Am înțeles ce a fost cu adevărat pentru mine revista și echipa Joc Secund doar câțiva ani după ce am absolvit liceul. Până atunci, o luam mai mult în joacă, era o simplă activitate extrașcolară. În realitate, Joc Secund era șansa mea de a mă afirma și de a-mi expune ideile și gândurile. Chiar dacă acum cred că articolele mele nu erau cele mai strălucite, am simțit mai mereu susținerea și aprecierea echipei, dar mai ales a doamnei Ghiban. Recitind textele scrise pe vremuri, îmi pot da seama că, de fapt, doamna profesoară ne aprecia chiar mai mult decât meritam, iar asta ne-a făcut să căpătăm încredere în noi și să avem curajul să ne spunem propriile concepții, cu timpul devenind și mai buni. Pe lângă toate astea, am avut ocazia să participăm la concursuri să demonstrăm tuturor, dar mai ales nouă înșine, că munca noastră avea un sens. La mulți ani, Joc Secund!!!”  (Dana Patraș, absolventă 2013)

”Consider că succesul unei persoane se măsoară în abilitatea de a menține lucrurile în echilibru. Experiența mea ca redactor a reprezentat contragreutatea din balanța educației mele, o evadare din universul gândirii logice (matematica, informatica) și posibilitatea de a-mi dezvolta latura creativă. Lucrul în echipă, posibilitatea de a colabora cu profesori; colaborare! Nu multe sunt ocaziile să dezbați un subiect împreună cu un cadru didactic care se află aproape permanent în postura de a-ți preda ceva. Pentru cei preocupați de ideea de carieră în informatică, vă expun un secret: voluntariatul și diversitatea activităților extracuriculare sunt mai semnificative ca specializările în domeniu. Probabil este singura experiență ce va rămâne constant in CV-ul meu datorită faptului că a pus bazele abilităților mele de team-work, foarte importante în mediul profesional. În încheiere, e câștigul vostru! Veți realiza mai târziu..#nostalgie” (Sebastian Albișteanu, absolvent 2014)

”Au trecut deja 7 ani…parcă a zburat timpul. Joc Secund a însemnat pentru mine mai mult decât o revistă! Am numai amintiri plăcute legate de perioada în care eram redactor la revistă: emoţiile înainte de redactarea unui articol, prietenii legate pe viaţă, fiecare aniversare plină de surprize, reuniunile din pauza mare, tabăra de la Păltiniş. Aici am întâlnit oameni deosebiţi, de la care am avut ce învăţa şi mă bucur că am făcut parte din familia Joc Secund! Acum, la aniversarea a 7 ani, urez revistei  un sincer La multi ani! şi cât mai multă inspiraţie noilor membri pentru redactarea articolelor!” (Ana-Maria Coteţ, absolventă 2013)

”Joc Secund a făcut parte din toți cei 4 ani de liceu – când aud sau citesc ”Joc Secund” nu mă gândesc la Barbu, ci la cancelaria mică din pauzele mari, cu masa rotundă și ”Cine scrie săptămâna asta despre evenimentul x sau y…?” Și evident, nemulțumirea profului de mate sau de fizică, atunci când întârziam câte 3 minute. Revista a fost un avânt, o descoperire a unei pasiuni pe care o suprimam. Prin ea am realizat că, într-un fel, scrisul mă definește. Scriu și în ziua de azi, chiar dacă viitoarea mea profesie e departe de literatură și imaginație (verbală), voi scrie și în continuare, până când mă voi plictisi… deși sunt extraordinar de departe de așa ceva.JS a împlinit 7 ani, merge în clasa I, dar redactorii vechi știu mai bine că, de fapt, conceptul de Joc Secund ca revistă LIIS a trecut de vârsta majoratului. Dar să mă întorc la revista online, cea pe care am început să o răsfoiesc de prin 2009. Țin minte și data primului articol de-al meu – a apărut pe 25 noiembrie 2009, un elogiu toamnei, care m-a aruncat în vârtejul cuvintelor scrise…De ziua revistei, îi doresc ani mulți și plini de împliniri, iar redactorilor – Multă inspirație și gândire critică !” (Elena Druță, absolventă 2013)

”Joc Secund… poate pentru mulţi semnifică doar o poezie sau poate nici macăr asta… dar pentru mine Joc Secund reprezină o frumoasă parte din povestea anilor mei de liceu. Revista liceului a transformat atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi redactori, nişte pauze în adunări, nişte ore în scris de articole şi, nu în ultimul rând, nişte relaţii simple în strânse prietenii. De la bobocul entuziast şi mândru că face parte din echipă, până la redactorul-şef, care, cu siguranţă, putea face mult mai mult, revista a fost un punct de sprijin în maturizarea şi evoluţia mea. Deşi sună clişeic, îmi amintesc cu nostalgie de ziua în care revista a împlinit 2 ani, eram boboacă… iar acum împlineşte 7…La mulți ani, Joc Secund, la cât mai mulţi ani! P.S.: MULŢUMESC, Joc Secund pentru tot ce mi-ai oferit! (Adelina Seserman, absolventă 2014)

”Deși se numește Joc Secund pentru mine revista a fost o lungă perioadă o joacă primară. Nu aveți idee cât de revigorant poate fi uneori să fugi de la etajul 3 către cancelaria mică, a se înțelege redacție, știind că timp de 20 de minute un furnicar de oameni vor vorbi… idei. Pe care ulterior le-am scris și le-am trăit. Pe care acum le păstrez în imaginea unui foc de tabără și în tag-urile de pe pagina revistei care îmi gâdilă amintirile.”  (Ioana Abuzuloaie, 2011)

”Pentru mine Joc Secund a fost o oportunitate de a mă dezvolta. Aici am reușit să îmi împărtășesc gândurile și sentimentele față de alte persoane. M-a ajutat să fiu mai îndrăzneață, să învăț ce înseamnă munca în echipă și să cunosc oameni interesanți. Vă mulțumesc, doamna profesoară, pentru impulsul dat și pentru momentele plăcute alături de redacție ! Acum, când au trecut câțiva ani de la absolvirea liceului, realizez cu adevărat cât de frumoasă a fost perioada aceea…”  (Sandra Amarandei, absolventă 2013)

”Am participat cu drag și voie bună în colectivul Joc Secund. Pentru mine experiența Joc Secund a însemnat un moment aparte din istoria mea de licean, cu foarte multe lucruri frumoase, multă experiență acumulată și mulți prieteni și oameni care îmi sunt dragi…”  (Ionuț Mihalache, absolvent 2011)

”De multe ori în timpul acestor ani, m-am surprins recitind articolele scrise de noi, cei care am încercat să readucem la viață o revistă ce nu mai era atât de actuală precum își doriseră cei ce inițiaseră proiectul. Bucurându-mă de rândurile scrise, nu puteam să nu observ că, prin Joc Secund, fiecare își exprima într-un mod autentic folosindu-se atât de text, cât și de imagini, ideile, percepția despre societate și, mai ales, rutina din acea perioadă. Și astfel regăsesc generația noastră și pe mine, cu ceva ani în urmă (azi am aflat că 7) în plină formare, cu mult entuziasm față de ceea ce urma să ne ofere viața. Folosesc prezentul pentru că, de multe ori, atunci când am nevoie de motivație și energie mă încarc din idei așezate cu verticalitate într-o perioadă atât de frumoasă și sinceră ca aceea a liceului. Inevitabil, cei care au continuat ideea proiectului m-au ținut în pas cu preocupările și frâmântările lor și mi-au împărtășit, tot prin Joc Secund, frumusețea de a fi cu ceva ani mai tineri. Dacă acum, intensitatea gândurilor transmise atunci nu și-a pierdut din putere și acestea reușesc încă să impresioneze, asta trebuie să fie doar pentru că rândurile acelea au fost scrise cu multă dedicare, perseverență și cu dorința de a rămâne ceva calitativ în urmă, indiferent de numărul nelimitat de verificări și modificări făcute în miez de noapte. Dar ca orice aspect cu vechime care își dorește să rămână în vigoare, el trebuie adaptat. Or, entuziasmul și particulăritățile fiecărei generații sunt premisele realizării unui Joc Secund proaspăt, care să rămână mereu actual. Noi am încercat să investim cât de mult am putut la acel moment, însă firea mea perfecționistă nu mă lasă să nu adaug că… mereu e loc de mai bine.” (Bianca Roman, absolventă, 2011)

”Pentru mine, Joc Secund era mai mult decât o revistă școlară, era o organizație unde împreună ne întâlneam și organizăm diferite proiecte pentru liceu. Prin mici eforturi, noi ajutam la descoperirea talentelor liceului și asta în multe alte domenii decât informatică. Joc Secund dădea culoare liceului și în același timp îl promova la nivel local și național. Personal, am învățat să comunic mai bine, să lucrez în echipă și chiar aș putea spune că această experiență mi-a arătat calea spre cariera pe care mi-o doresc.” (Răzvan Ursachi, absolvent 2011)

”Joc Secund a însemnat un mod de exprimare, dar mai ales un mod de a lega prietenii strânse. Mă bucur că am făcut parte din echipa Joc Secund și sper că această revistă să devină o tradiție a generațiilor ce vin.”  (Maricica Mera, absolventă 2011)

”Pe mine revista Joc secund m-a făcut să realizez în perioadă adolescenței că prin scris și prin interacțiunea cu o echipă mă dezvolt frumos.Îmi amintesc de întâlnirile noastre cu drag și cu dor…”  (Mădălina Ciobanu, absolventă 2011)

”Când am început să mă gândesc la experiența Joc Secund o mulțime de imagini mi-au venit în minte. În acele imagini erau colegii mei mai mari, plini de pasiune și foarte determinați de la care simțeam mereu că ar trebui să mă molipsesc în tot ceea ce fac. Se mai regăseau printre imagini și excursiile minunate, șenditele din cancelaria mică (marți, pauza mare, dacă nu mă înșel), dar și momentele în care descopeream o latură noua a celorlalți redactori cu fiecare articol scris de ei…” (Marta Filimon, absolventă 2014)

”De ani de zile parcă am pus eu timpul în joc secund, dar până la urmă nu doar experiențele sunt cele ce merită adunate și amintite? Timpul e relativ atât de scurt pentru noi, dar ce bine că avem portițe de evadare. Din ceas, oamenii au adus viziuni de prin oglinda sufletului, în lumea noastră ca noi să le vedem, prin limbaj și prin joc. Poți descoperi fascinație în lumea ce te înconjoară, iar poate un impuls interior te face să vrei să scrii, să creezi, să afișezi pe net sau pe pereți, sau oriunde numai lumea să vadă și să te asculte. E ok să împarți cu prieteni lucrurile în care pui iubire, pasiune și răbdare și să primești feedback pentru ce faci. Dacă e important pentru tine ceea ce faci, e un punct de plecare în a te descoperi, și apoi înveți să înțelegi ce e important și pentru ceilalți, și să empatizezi.Pentru mine Joc Secund și experiența cu scrisul, reprezintă un contact primar cu ieșirea din normă a celor ce trebuie făcute la școală, înseamnă urmarea viselor și melodiei drumului meu.E un sentiment plăcut și liberator acela de a fi în controlul propriei tale stimulări intelectuale. Tu și colegii tăi de stilou, creion sau muzicuță puteți forma un spațiu în care să vă puteți exprima super confortabil critica și opiniile, să vă ascultați cu atenție ideile și să plănuiți împreună ce vreți să se întâmple mai departe, de aceea cred că revista e un loc bun pentru a-ți urma curiozitatea și impulsul de a scrie, de a compune, de a-ți pune la încercare creativitatea și defapt de a oferi ce ai tu de oferit lumii, pentru că lumea are nevoie de ea… de artiști, de oameni conștienți și activi, de învățători, de creatori, de vindecători…” (Alexandru Buhu, absolvent 2011)

”Cel mai important lucru pe care mi l-a oferit JS a fost confirmare, într-o perioadă în care confirmarea era un lucru foarte important pentru mine și pentru stima mea de sine. Contribuția la revista m-a stimulat și m-a împins în afara a ceea ce îmi era familiar, deoarece m-a pus în situația de-a lua interviuri unor persoane cu care nu aș fi vorbit în mod normal, sau m-a învățat să scriu despre subiecte pe care nu le-aș fi abordat din proprie inițiativă. Mărturisesc că implicareaîn activitatea JS a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care l-am făcut in liceu. Perioada în care am scris la revistă m-a format ca om, m-a ajutat să-mi conturez pasiunea și mi-a oferit încurajarea de a nu renunța. De asemenea, am lucrat cu oameni care m-au ajutat să scot ce e mai bun din mine și cărora le voi fi veșnic recunoscătoare. Acum mă voi transforma puțin în babă și voi veni cu un sfat care va face bine celor care vor avea urechi să-l audă (ochi să-l citească): faceți cât mai multe in liceu! Citiți, scrieți, întâlniți oameni, implicați-vă în de toate! Aceștia sunt anii în care vă formați personalitatea și vă descoperiți pe voi, cu talente și abilități. În acești ani aveți ceva ce n-o să mai aveți curând, și anume Timp. Nu-l pierdeți pe internet sau prin cluburi! Sunteți ceea ce faceti în fiecare zi, la urma urmei… Ca să închei și să revin la subiect, vreau doar să menționez că fiind redactori la JS, puteți să valorificați un talent pe care îl aveți deja sau să dobândiți o serie de competențe. Acolo este câte un loc pentru oricine are puțină creativitate de oferit.” (Cristina Negruțu, absolventă 2015)