Zi de şcoală… Afară ploaia nu mai conteneşte. Cerul plânge cot la cot cu mine… Sunt „de servici”. Şi ştim cu toţii ce înseamnă asta: table de şters, hârtii de strâns de pe jos, inamicii publici (a.k.a. profii pentru profani) care parcă scrutează fiece centimetru pătrat în căutarea unei urme de mizerie, motiv pentru o lucrare sau o ascultare în masă. Este ziua în care orice operă măiastră şi oarecum kitsch a vreunei fetiţe „cul”, denumită manichiură, se distruge ireversibil. Zi în care, indiferent de vârstă sau sex, reuşim să învăţăm meserii de mare viitor. Sentiment înălţător pentru „fericiţii” în cauză, care se pregătesc pentru un job atât de nobil. Iar câteodată te întâlneşti pe holurile şcolii cu vreun alt „osândit”, care îţi dă salutul prafului de cretă acumulat în burete şi iţi aruncă o privire grăitoare, care parcă întreabă: „şi tu?”. Sau, cu puţin noroc, te roagă vreun balaur cu 4 capete să ştergi tabla, şi într-un moment de sclipire concluzionează: „N-ar fi mai bine să rămâi tu în continuare la tablă?!”. „NU!” ai spune, dar ce poţi face?! Inamicul te-a supus.
Zi desăvârşită, perfectă prin caracterul de „muncitor al patriei” pe care îl capeţi, în care aterizezi în sfârşit acasă şi faci numărătoarea notelor de 4 pe care le-ai luat datorită neîndeplinirii sarcinilor.
E atât de simplu… zi de şcoală încheiată apoteotic cu certitudinea că ai scăpat de încă o zi din cele în care eşti „elev de servici”. Deocamdată suntem în aşteptarea tablei ce se şterge singură.
…în ochi. Renunțați la articole slabe publicate doar de dragul de a a avea conținut nou zi de zi.
Chiar apreciez muzica celor de la Praf în ochi, tu nu? Ia zi-mi tu Chuck Norris ție ce îți convine? Pentru ca Chuck Norris nu iși scrie numele, numele îl scrie pe el, nu? Sau așa ar fi după faimoasele bancuri.
Mie îmi place că ție nu-ți convine APROAPE nimic pe revista, dar în schimb ne tot vizitezi. Good marketing point 4 us.
„Cine ştie să facă un lucru îl face, cine nu ştie… învaţă pe alţii…” (sau dă sfaturi – completare) – nu îmi mai amintesc exact cui îi aparţin cuvintele, dar cred că o meditaţie pe marginea lor nu ar strica nimănui… 🙂
Nu te flata. Vizitele sunt dovada respectului pe care îl am față de instituție, oamenii din ea (în majoritatea lor) sunt demni de tot disprețul pentru nivelul la care au coborat-o, din punct de vedere ideologic. Când absolut nimic nu se poate desfășura în liceu fără aprobarea „morala” a direcțiunii, cum Dumnezeu se poate vorbi despre sprijinul acordat elevului pentru dezvoltarea viitorului său, și despre promovarea libertății de gândire? În realitate, sensul e exact opus – elevul, prin supunerea la o serie de reguli, stabilite de oameni care își depășesc de multe ori atribuțiile și statura moralș, contribuie la solidificarea modului de gândire obtuz, și confirmă involuntar autoritatea unor persoane inapte.
Vă rog, nu-mi reproșați mie sau altora că refuzăm implicarea. Am scris eseuri și editoriale pentru publicații inițiate de către elevi, și pot face oricând dovada unui limbaj și unui stil adecvate subiectului, dar atunci când inițiativa individuală (și mai apoi de grup) este refuzată pe motive absurde, de organizare „neadecvată” și titulatura în „contradicție” cu tradiția liceului, impiedicată să iasă la lumina și înlocuită cu un modul simplu de propagandă (îmi pare rău dacă termenul vă sună atât de cunoscut din alte medii), începi să te liniștești, și să adopți singura arma care dirijează progresul în situații de felul asta: critica.
Lumea evoluează, identitațile se reinventează în permanență aducând un suflu nou. Relicvele, din păcate, se perpetuează.
Și ți se pare în vreun fel că aș face propagandă? Stilul meu eseistic este destul de critic și de dur și nimeni nu îmi îngrădește libertatea de gândire. Faptul că am hotărât să public aici nu îmi schimbă în niciun fel principiile și sincer cred că tocmai tu îți depășești atribuțiile comentând sub o mască penibilă ce pur și simplu începe să îmi creeze senzația de complex. Îmi pare rău pentru problemele tale strict personale dar nu cred că este cazul să bagi orice activitate ce ține cât de cât de școală într-un stereotip pe care tu ți l-ai creat. Am apreciat foarte mult la început părerile tale, însă încep să văd că se învârt în jurul aceleiași chestii și nu e nevoie să-ți verși frustrările tale.
Nu văd refuzarea unui proiect ca fiind sfârșitul lui. Pentru că peste propagandă au existat revoluții și mișcări care s-au opus. Internetul e liber și îți oferă n posibilități de exprimare. Revoltă-te, dar prin mijloace proprii, nu nesocotind munca altora.
La tine nu e vorba de propagandă, eseul e doar naiv şi cam prost.
Vorbeşti de revoltă ca şi cum nu s-a mai gândit nimeni la asta până acum, şi ai patentat tu termenul. Afişul pentru forum, de exemplu, e al meu şi a fost făcut harcea-parcea de către administratori, după cum ştii, chiar dacă am atras atenţia.
Probabil că şi eu aş gândi la fel ca tine despre cineva care revine permanent cu argumente noi în sprijinul ideii sale, dacă nu ar avea loc un fenomen caracteristic, şi esenţial în demonstrarea teoriei mele… (în orice formă de organizare o rotaţie a puterii este strict necesară). Beat that.
Nu vorbesc de parcă nu s-ar fi gândit nimeni la asta, dar faptul că te rezumi doar la a comenta aici și maxim pe forum. Știu că ți-a fost tăiat afișul, însă asta a fost mai mult datorită caracterului de coloană informativă a articolului. După ce reușivom să refacem structura blogului că nu-i site, vom plasa știrile acestea scurte undeva la vedere, unde nu vor avea nevoie de ilustrații, și unde să nu mai stricăm afișe / imagini lucrate de colegi.
Îmi cer personal scuze. Cât despre articol e scris la începutul clasei a 9-a când aveam ceva mai puțină minte și un stil pe care, sper, l-am cizelat în timp. E un pamflet asupra profilor de mate și de fizică dacă îmi aduc eu bine aminte.
În rest… forgive me father, for i have sinned, da’ să-i schimb pe ai mai mari nu-mi prea stă în puteri.
Nu am cerut explicaţii în legătură cu furtul ăla idiot, e inutil să ceri de la oameni care nu sunt în stare să le dea. Layout-ul şi organizarea materialului vă priveşte, atât timp cât folosiţi propriile resurse, sau cele pentru care aveţi acordul.
Eşti mult prea maliţioasă, şi o iei ca pe o ofensă personală, când de fapt eu am criticat articolul, nu omul, şi aş fi facut-o indiferent de autor.
Reproşezi că mă rezum la a comenta critic pe unde apuc. Arată-mi pe cineva care mai face lucrul ăsta, sau ia în vreun alt fel atitudine faţă de situaţie. Am terminat ce am avut de spus.
Mi se pare că dai în ridicol, scuze. Dacă afişul era pus prin şcoala, fără ca tu să fii anunţat în prealabil, ca metoda de PROMOVARE, tot „furt” era? Începe să îmi pară rău că am scris articolul ăla despre forum. Şi da, stilul critic este singurul pe care îl cauţi. Pentru că ai redus toată revista la un singur articol şi ai acuzat toată poezia de a fi proastă prin asta. Citeşte „Apropiere” a lui Vlad Melnic, citeşte editorialul despre kitsch al Andreei Munteanu şi vorbeşte după. Din privinţa mea am încheiat subiectul şi nu voi mai comenta mai mult pentru că ajungem să ne afundăm în aceleaşi argumente.
Chuck Norris is God!
Îți vine sau nu să crezi, un afiș este conceput pentru a fi lipit într-un loc cu expunere bună, și nu pentru a fi decupat, tuns de conotații, și plasat lângă un articol neconcludent. Deci nu, în caz că s-ar fi gândit cineva să îl plaseze prin liceu și cămin, nu s-ar fi suparat nimeni. Can you believe it??
Gândește-te de două ori înainte să folosești cuvântul „promovare”.
Aşteptăm un articol concludent pentru a putea publica afişul original, ne-„tuns de conotaţii”. Cine se oferă să îl scrie?
Pentru eventualii doritori, care nu ştiu exact despre ce este vorba, precizăm că articolul trebuie să fie despre forumul liceului, iar afişul original se află aici: http://www.fileden.com/files/2007/3/9/866633/fin%20forum200.jpg