Actori: Will Smith, Rosario Dawson
„In seven days, God created the world. And in seven seconds, I shattered mine.”
Aşa începe un film plin de subtilităţi, pe care-l înţelegi treptat. Iniţial, totul este neclar. Însă, privirea lui Ben Thomas (Will Smith), personajul principal, contorsionată parcă de durere, ne-ar putea dezvălui ceva; suferă o dramă?Una dintre scenele cu care debutează filmul, în care el râde pur şi simplu de un orb la telefon mi-a pus la îndoială existenţa simţirilor umane ale acestui personaj. Îndoiala s-a întors ulterior împotriva mea. Ezra Turner – orbul – este una dintre cele şapte persoane a căror viaţă este pe cale să se schimbe.
Seven Pounds este povestea unui agent IRS, care se simte vinovat, cu conştiinta încărcată în urma unui accident din trecut, în care 7 persoane au murit. Una dintre aceste persoane era chiar soţia lui, durerea fiind astfel mai apăsătoare. Ajuns într-un punct crucial în viaţa lui, Ben Thomas caută liniştea sufletească; porneşte într-o căutare, prin care intenţionează să ajute şapte vieţi omeneşti, însă are şi o condiţie: cei pe care îi ajută trebuie să fie demni de ajutorul pe care el vrea să îl acorde. Luând identitatea fratelui lui, Ben încearcă să facă numai bine, evitând să-şi expună prea multe detalii despre viaţa sa. El le oferă celor aleşi propriile organe pentru a-i trimite spre o viaţă mai bună. O faptă poate mult prea altruistă pentru perioada în care trăim, având în vedere că recompensa nu e una materială, ci una spirituală – liniştea interioară, conştiinta împăcată. Desigur, împăcarea cu noi înşine este una fundamentală pentru o ghidare bună şi hotărâtă în viaţă. Aşa o fi? În lumea denaturată în care trăim, Ben Thomas să fie oare un personaj cu această trăsătură definitorie – dăruirea – pur fictivă? Ce credeţi că face în momentul în care îşi găseşte viaţa perfectă lângă unul dintre aleşi? Emily, care este bolnavă de inimă, reuşeşte să-i ofere câteva momente de iubire, afecţiune… momente în care Ben se simte din nou demn; demn de a oferi, dar, important, şi de a primi. El însă va renunţa la bucuria personală pentru a-şi continua planul. Se sinucide, dar nu vă imaginaţi că o face într-un mod banal, prin spânzurare sau prin supradoză de pastile. Metoda aleasă este destul de bizară, dar are valenţe simbolice pentru personaj.
„I need an ambulance…/ What’s the emergency?/ There’s been a suicide…Who’s the victim ?/ I am…”
Finalul, emoţionant, unul, la care cei mai sensibili dintre noi scapă câteva lacrimi, poate fi considerat şi o altă interpretare la „a-ţi fi dor de ochii cuiva”. Will Smith joacă remarcabil un personaj ce trăieşte un zbucium interior puternic . Reuşeşte să transpună emoţiile, stările personajului în toate cele 123 minute ale filmului; un Will Smith total schimbat, dacă ar fi să ne gândim la filmele sale mai vechi, The Fresh Prince of Bell Air, Bad Boys, Hitch. Să însemne oare ceva faptul că după vizionarea acestui film am căutat toate filmele cu Will Smith?
Seven Pounds este un film ce ne îndeamnă să fim umani, să acţionăm raportându-ne la cei din jurul nostru, să-i avem tot timpul în vedere şi, de ce nu, să-i ajutăm dacă ne stă în putinţă. Să ignorăm recompensa materială măcar uneori şi să facem o faptă bună doar pentru noi, noi cei din interior. Să nu aşteptăm Judecata Divină sau pe cea socială – pe care unii o consideră mai verosimilă – ci să ne autoanalizăm. Iar dacă descoperim singuri unde am greşit şi putem întrepta într-un fel sau altul o greşeală din trecut să o facem … fie şi simbolic… fără resentimente inutile.
Comentarii recente