La ce e bun C++?

Programarea a început cu mult înaintea lui C++, mai exact pe atunci pe când Ada Byron a scris primele ”programe” pentru maşina lui Babbage şi va continua probabil şi după ce el nu va mai fi… folosit!

Eu personal programez de prin 1977, când am ajuns în facultate la Iaşi şi mă uitam ca mâţa în calendar la ce făceau cei de la LIIS pe la seminarii. Am început cu FORTRAN, am continuat cu COBOL şi ASIRIS pe maşini mari (IRIS 50, compatibile IBM 360) ascunse într-o cameră climatizată. Programele se scriau pe cartele cu maşina de perforat şi se dădeau la doamna Mariana şi rezultatele le primeai pe hârtie după 2-3 zile. După ce am terminat şi am început să lucrez la Centrul de Calcul Teritorial am avut acces şi la alte maşini ca PDP-11 (Independent sau Coral în versiunea românească) unde am învăţat alte limbaje sau dialecte ale celor vechi, ca FORTRAN 77, COBOL MINI şi respectiv MACRO-11. Cu acestea se lucra de la un terminal cu display în mod caracter (ceva în genul DOS). Prin anii 80 au apărut maşinile de birou cu sistem de operare CP/M (M-18, M-118, CUB-z şi cine mai ştie care) cu limbaje ca ASM 80, BASIC, C sau PASCAL.

Revoluţia pe care şi voi o trăiţi azi a fost adusă de celebrele PC-uri inventate de IBM ca răspuns la maşinile BASIC ale lui Sinclair, Commodore sau Amstrand. Iar limbajele aferente au venit şi au crescut în timp, Turbo/Borland C, Turbo/Borland Pascal, Assembler, Fortran, Cobol, Basic, Prolog cu noi şi noi versiuni, cu IDE-uri cât mai atractive. Au explodat programele şi interfeţele dedicate bazelor de date ca dBASE, FoxPro sau Paradox. Era internetului, a siturilor, a paginilor web a adus alte limbaje: Java, JavaScript, PhP, Perl, JSP, ASP, etc. prin intermediul carora se generează programe pentru browsere în HTML cu CSS şi JavaScript. În paralel şi într-o strânsă legătură există lumea bazelor de date, a motoarelor capabile să organizeze şi să gestioneze mari cantităşi de infomaţie. Aici aş începe cu Socrate folosit pe maşinile IRIS 50 şi pe cele PDP-11 şi aş continua cu xBASE (implementările dBase şi FoxPro), cu Oracle, cu DB2 şi poate cu Informix. Bazele de date mari şi complexe necesită calculatoare puternice, ce s-au dezvoltat pe un fir independent de calculatoarele personale. La marile comapanii exista mai multe calculatoare HP cu 32 de procesoare RISC, cu 64-128 GB de RAM, cu spaţii de stocare de ordinul TB conectate între ele într-o schema de redundanţă ce asigură securitatea datelor.

De fapt toate limbajele sunt la fel, oferă o posibilitate de a transmite voinţa noastră către maşinile numite calculatoare, mai mult chiar modul de transmisie este unul şi acelaşi, transcrierea în paşi mărunţi a operaţiilor pe care maşina le are de executat. Înportantă de reţinut este, în primul rând, algoritmica, schema matematică prin care descompunem voinţa noastră în paşi elementari eficienţi. Limbajele sunt numai instrumente prin care voinţa noastră devine inteligibilă pentru maşini. Diversitatea limbajelor asigură căi optime de la problemă la rezolvarea lui, în funcţie de context.

Limbajul C inventat de Ritchie şi Kerigham, precum şi toate dialectele lui până la C#, are avantajul că este în acelaşi timp, un limbaj apropiat de limbajele maşină, precum şi un limbaj de nivel înalt care prin clasele şi obiectele sale permite chiar lucrul în manieră ”drag & drop” sau „programrea cu mouse-ul” după cum spun unii.

În concluzie, avantajul acestei meserii este că ai tot timpul de invăţat lucruri mai noi sau lucruri mai vechi în funcţie de context şi de perioadă.