Articol de Ioana Abuzuloaie şi Iulia Teodor
„- Aţi spus în contenţia A următoarele:… Aveţi probe?
– Da…ştiţi…a..da, doar că…
– Mulţumesc, am înţeles!”
Impunere, obiectivitate şi siguranţă de sine sunt doar câteva dintre caracteristicile unui afirmator, respectiv ale unui negator din cadrul unei dezbateri care se vrea a fi mai mult decât un simplu schimb de idei. Organizată în cadrul evenimentelor cuprinse în manifestările dedicate Zileor Informaticii, dezbaterea cu moţiunea „E mai bine să fii elev decât profesor!” s-a desfăşurat sub îndrumarea doamnei profesor Daniela Zaharia, care le-a dezvăluit participanţilor o parte dintre secretele artei de a argumenta. Cele două echipe participante la dezbatere au fost alcătuite din câte trei eleve (echipa afirmatoare: Baciu Beatrice, Dode Costina, Toiu Corina; echipa negatoare: Staicu Andreea, Coca Andreea, Ciobanu Madalina) care au încercat să susţină, respectiv să nege, moţiunea propusă, cu mijloace specifice unei dezbateri şi respectând regulile stricte ale unui astfel de meci intelectual.
Dezbaterea pro şi contra sau discuţia în contradictoriu ilustrează legătura dintre principiile didactice şi metode, subliniind însă în special principiul controversei, precum şi alte elemente, cum ar fi orientarea după o anumită problemă sau acţiune. Pentru noi, ca spectatori, experienţa a fost cât se poate de interesantă. Intri în sala de activitate, priveşti cu atenţie echipele, realizezi după câteva momente că trebuie să fie captivant să te afli în locul lor şi nu poţi să nu te întrebi cum poate exista obiectivitatea necesară unei dezbateri în rândul unor elevi de clasa a X-a. Este suficient să asişti la primele minute ale dezbaterii ca să îţi dai seama că orice urmă de îndoială trebuie să dispară. Replici frapante, răspunsuri peste aşteptarile interogatorului, satisfacţia unei runde câştigate. În fine, atmosferă spirituală extraordinară. Integritate şi profesionalism sunt cuvintele potrivite pentru definirea rolului fiecăruia dintre cei participanţi.
În această vâltoare halucinantă de idei, argumente şi contraargumente, spectator fiind, nu poţi decât să intri într-un “joc al ielelor”, “un joc al ideilor pure”, aşa cum ar spune Penciulescu, dezbărate de subiectivism şi de încărcare afectivă, dure ca tăişul unui topor, un arsenal care poate fi solidificat doar printr-o documentaţie serioasă, pe care fiecare dintre membrii celor două echipe a făcut-o înainte de dezabaterea propriu-zisă..
În final, nu putem decât să ne imaginăm că aplaudăm academic şi aşteptam provocarea voastră de a realiza schimbul de întrebări încrucişate.
Argumentele, cât de bine ar suna ele, trebuie să fie logice, dar am auzit că nu se mai face aşa ceva la liceu.
Nu știu dacă ai înțeles bine, dar argumentările care caracterizează o dezbatere sunt justificate prin probe, ceea ce înseamnă că se apropie de adevăr si logică. Subliniez, într-o dezbatere de genul nu sunt acceptate părerile personale.
Foarte bine scris articolul. Mă bucur că ați prins gust de dezbateri și chiar sper să se inființeze un club de dezbateri și la noi in liceu! E, din punctul meu de vedere, o metodă prin care învățăm să ascultăm și să oferim doar argumentele care pot face diferența.