Prietenia este ca o oglindă fermecată în care se reflectă două suflete regăsite. E ca o floare rară ce greu o poţi întâlni dar pe care trebuie să o preţuieşti pentru a nu o pierde, e braţul ce la greu te ajută şi te sprijină, iar la bine râde alături de tine. Prietenia adevarată e un fenomen al iubirii, este ceva ce nu poate fi descris. Ea se bazează pe iubire, pe încredere, înţelegere, sinceritate şi ajutor reciproc. Prietenia se strecoară, nu ştiu cum, în viaţa tuturor şi nu îngăduie nimănui să se lipsească de ea.
Viaţa ni se pare atât de frumoasă cât suntem fără probleme şi nu ne oprim nici măcar pentru o clipă să ne uităm în sufletul nostru, să vedem cine suntem şi încotro ne îndreptăm, să întrebăm: Unde eşti, Doamne? Noi trăim într-o lume în care nu mai e la modă să Te cunoaştem, să Te mărturisim şi am uitat de scânteia divină pe care am primit-o în dar la naştere şi pe care ar fi trebuit să o prefacem în candela dogorind de dragoste pentru Tine, Iisuse dulce, izvor al milostivirii. Nu ştim sau nu ne dăm seama că Iisus este mereu cu noi, chiar dacă noi îl ignorăm.
Dar, în viaţă trebuie să fii călăuzit de învăţăturile lui Hristos. Toţi cei ce vor asculta vor deveni înţelepţi. Omul reuşeşte să-şi împlinească năzuinţele spre fericire abia atunci când este pătruns de iubirea faţă de Dumnezeu şi se supune acesteia. Cel care are prieten pe Hristos are inima plină de linişte, de pace şi bucurii deoarece Iisus este modelul prietenului adevărat. Iubirea este cea mai mare poruncă dată de Mântuitorul nostru. Ea se arată nu prin vorbe, ci prin fapte, prin ajutorul dat şi prin compasiune, prin trăirea sufletească.
„Prietenul adevărat este acela care se bucură de bucuria prietenului său şi se întristează de necazul lui”. Astfel, S-a întristat şi Mântuitorul văzând lacrimile Mariei, a suspinat şi S-a tulburat întru Sine. El a împărtăşit durerea surorilor şi a venit să le mângâie. Adevăratul prieten, aşadar, este cel care nu rămâne indiferent, ci se implică sufleteşte. El nu trece nimic cu vederea, dar îţi iartă totul. De asemenea, prietenia adevărată se vede la vreme de necaz, de cumpănă în viaţa cuiva. Când Lazăr a murit, a lăcrimat Iisus, Dumnezeu şi Omul, pentru suferinţa prietenilor Săi şi, biruind legile firii, Şi-a arătat atotputernicia, ridicând pe Lazăr din mormânt. Moartea lui Lazăr a fost doar un pretext pentru ca Iisus să lanseze o nouă învăţătură legată de atotputernicia Sa în privinţa vieţii. Dar… moartea nu face decât să traverseze lumea, aşa cum doi prieteni trec mările; trăiesc veşnic unul în inima celuilalt. Aceia care se iubesc şi trăiesc etern trebuie să-şi fie mereu prezenţi unul altuia. Legătura lor, oglindită în acest pocal divin, este liberă şi pură. Aceasta este alinarea pe care o aduce prietenia, căci, chiar şi atunci când dispar, legătura şi afecţiunea lor este, în sensul cel mai bun, mereu prezentă şi nemuritoare. Deci, dragostea rămâne şi după moarte. În măsura în care avem o credinţă vie în Hristos, în aceeaşi măsură vom fi vii în veşnicie, deoarece cel care are prieten pe Hristos are totul. El este cea mai preţioasă comoară pe care am găsit-o.
Am învăţat că în viaţă, dacă ai de ales între suflet şi frumuseţe, trebuie să alegi sufletul, deoarece el întrece orice frumuseţe.
Mai bine mă mulţumesc cu nimic…
Adevărata frumuseţe se găseşte în cele mai adânci suflete umane, cu cât e mai mare prăpastia, cu atât e mai frumos,…
… acum dacă ne adâncim într-un suflet creştin, fără de sfârşit, nu ne bucurăm de frumuseţea adevărată existentă pe acest pământ?
Frumuseţea niciodată nu va fi o trăsătură fizică, fizicul este strict influenţat de mental, moral, spiritual deci. Am întâlnit multe frumuseţi trădate de principii, idei… sau lipsa lor (sau poate sunt eu prea pretenţios şi frumuseţea depinde strict de aparenţă).
Dar dacă luăm ca general acceptată definiţia de frumuseţe ca fiind o trăsătură spirituală, nu mai putem vorbi de ceva trecător, doar de natura şovăitoare a omului.
(DACA…)
Contenţia mea e susţinută de un argument tot subiectiv, care-mi aparţine.
Am descoperit că un om e cu atât mai frumos cu cât mai adânc este sufletul său şi mai cuprinzător…
Contenţia dvs poate fi foarte uşor combătută, pentru că un suflet adânc poate fi şi un suflet urât. Ai fi surprins ce cuprinzator poate fi şi sufletul unui criminal în serie.
soul=mumbo jumbo