O zi de joi… Cam sumbră, ce-i drept, pentru că ieri au murit Michael Jackson şi Farrah Fawcett. Dumnezeu să-i odihnească, însă de acum să vedem la câte ştiri trase la xerox (în sensul de acelaşi calapod şi ca „noutate”) vom asista.
Asta pentru că presa românească ştie să bată mult şi bine apa-n piuă pe un singur subiect. E ceea ce fac cel mai bine. Şi în fiecare publicaţie găseşti acelaşi calup de informaţii, preluat din fluxurile media, uneori fără nicio prelucrare, măcar de dragul exersării condeiului.
Oricum, revenind la joia tristă a lumii filmului şi a muzicii (pentru că am deviat de la subiect), doi oameni care au însemnat ceva pentru multe generaţii au murit. E greu de vorbit despre ei, pentru că aproape totul a fost acoperit. Idoli ai multor generaţii, formatori de opinie în domenii în care afirmarea înseamnă uneori lupta cu imaginea pe care o percep cei din jur, oameni care poate că au schimbat destine… oameni care acum ne-au părăsit. Ceea ce rămâne totuşi, dincolo de orice altceva, este munca lor şi golul pe care l-au lăsat în sufletele celor dragi. Însă important este că, atât cât ne-au încântat privirile şi timpanele, au făcut ceea ce au ştiut ei cel mai bine – au făcut spectacol adevărat.
Nu voi da mai multe detalii (inutile de altfel, în astfel de momente), pentru că le puteţi găsi deja aici şi aici.
Comentarii recente