Tess D’Uberville

„…Biet nume, atât de hulit!

Thomas Hardy crea, acum peste 100 de ani, în Tess D’Urberville imaginea unei societăţi disfuncţionale, aflate în declinul familiilor nobile în favoarea burgheziei. Burghezie care, datorită banilor câştigaţi, îşi „fabrică” sângele pur prin puterea banilor. Totodată, Hardy surprinde extrem de realist mentalitatea vremii, mai ales deficitele acesteia.

Tess Durbeyfield este o ţărancă, descendentă a unei familii puternice odată, D’Uberville. Sărăcia şi infantilitatea unor părinţi pe care ea îi depăşea ca maturitate o împing în braţele celui care „furase” numele de D’Uberville, Alec. Însă lipsa ei de experienţă ca femeie şi convingerea că Alec D’Uberville este, într-adevăr, vărul ei o fac să devină prada unui viol înfăptuit de acesta. Violul este declanşatorul vârtejului de acuzaţii pe care societatea i le aduce femeii . Femeia este mereu cea vinovată, este impură şi chiar ea ajunge să creadă acest lucru. Însă, mai presus de orice, se îndrăgosteşte a doua oară şi crede că iubirea lor este destul de puternică pentru a depăşi acest impediment.

Din acest moment, ca cititor, începi să speri din toată inima că totul se va termina cu bine pentru eroină. Însă prinţul în armură strălucitoare ce dă impresia de om cu mentalitate modernă se dovedeşte a fi la fel de prins în convenţii şi prejudecăţi ale vremii ca toţi cei ce au văzut în Tess o femeie uşoară. Deşi e soţia lui Angel Clare, omul iubit, ea este mai prigonită decât cea mai josnică curtezană. Asta până când o fărâmă de modernitate îi luminează mintea lui Angel. Dar va fi oare prea târziu? Sau o va salva de viaţa mizeră pe care a dus-o, preţuind banii pe care el i-a lasăt pentru singurul considerent că au fost atinşi de EL?

Întregul roman se învârte în jurul ideii de fatalitate. Destinul poate fi schimbat în orice moment, însă autorul plasează lectorul în mijlocul celor mai tenebroase coincidenţe. El construieşte pentru eroina sa cel mai nefast set de coincidenţe şi în fiecare moment o împinge din ce în ce mai mult spre fatalitate. De asemenea, Hardy surprinde foarte bine şi o altă latură a lumii pe care o re-creează în roman: credinţa în simboluri, superstiţiile care marchează viaţa personajelor şi pe care Hardy le foloseşte ca prevestiri a ceea ce va urma.

Nu întâmplător, Hardy a ales un citat de Shakespeare ca moto al cărţii; pentru că în Tess găseşti ceva din lirismul personajelor shakespeariene. Când vorbeşte parcă declamă, ţi-o imaginezi în faţa ochilor demnă, rostind fiecare cuvânt cu vrednicie. Aş asemăna-o cu Julieta, dar i-aş face un mare deserviciu, pentru că faţă de Julieta destinul a fost blând şi i-a dăruit o moarte uşoară, alături de cel iubit.

Dacă sunteţi, ca şi mine, fani ai realismul, vă invit cu mare plăcere să citiţi Tess D’Urberville. Citiţi-o pentru drama unei femei neînţelese, a unei femei care nu s-a născut în epoca în care trebuia şi care mereu îţi dă senzaţia că e prea puternică, prea virtuoasă şi uneori, prea modernă în gândire, însă e urmărită în permanenţă de un ghinion fantastic.