Am deschis în dimineaţa asta geamul cu un presentiment ciudat. Ştiam foarte bine că toamna a poposit deja printre frunze de ceva timp, ştiam foarte bine că, în fond, nu e decât o altă zi de luni şi că începe o altă săptămână…
Un aer rece, cu parfum de frunze abia desprinse de pe crengi, cu adieri îndepărtate de struguri copţi şi crizanteme îmbobocite plutind în zgomote surde de castane căzute pe alei, mi-a invadat odaia, înainte să am timp măcar să tresar. M-a cuprins o nostalgie bizară, amestecată cu nelinişte şi freamăt de nou… A venit toamna…
A început şcoala…
Amatorii de mici ironii îmi vor reproşa, probabil, trecerea bruscă de la „metafore facile” la sentimente bizare prilejuite de evenimente care pentru unii s-ar putea să pară banale. Nu-mi spuneţi că nu aţi simţit niciodată, copii fiind, parfumul inconfundabil al toamnei şi bucuria reîntâlnirii cu colegii de şcoală. Încerc să îmi imaginez deja un comentariu maliţios care nu m-ar face decât să simt că revista aceasta, în care am investit nu doar timp şi cuvinte, trăieşte în continuare, după o vară lungă, în care câţiva oameni cu nostalgii exprimate în cuvinte au reuşit să o ţină „în priză”.
Aşadar, o nouă toamnă… Un nou an şcolar… Un nou început pentru „Joc Secund”… Prin minte îmi aleargă o mulţime de idei noi, care au apărut în lunile de vară şi pe care le-am împachetat atent şi le-am depozitat undeva într-o agendă, ca să le împărtăşim împreună la mijloc de septembrie…
Vă aşteptăm, aşadar, să vă alăturaţi redacţiei în noi încercări de a face şi altceva cu timpul vostru, care se scurge la fel de repede ca zilele vacanţei care tocmai s-a încheiat.
Pe când înşir pe taste gânduri răzleţe, aerul rece cu miros de struguri, care mi-a invadat odaia, s-a întipărit în perdea şi în pereţii muţi. Îi simt adierea ca pe o binecuvântare a unui nou început, deşi ştiu că aglomeraţia urbană în care mă voi avânta în mai puţin de jumătate de oră mă va trezi la realitate.
Un an şcolar cât mai frumos, din partea întregii redacţii!
Foarte frumos articolul!